George Enescu - A cântat deopotrivă pentru răniții de război și pentru o regină

George Enescu s-a născut în 7 august 1881 la Liveni, județul Botoșani, localitate care astăzi îi poartă numele. A fost nepot de preot, al optulea copil al familiei și primul care nu a murit în copilărie.

Când avea trei ani, familia s-a mutat într-un conac impunător, la Cracalia, în satul vecin. La vârsta de patru ani, știa deja să citească, să scrie, să facă adunări și scăderi. Tot atunci a primit o vioară și a început să cânte, la început sub îndrumările tatălui său, mai apoi, după ureche.

La cinci ani visa să devină compozitor: „Lucru curios: nu știam nimic, nu ascultasem nimic sau prea puțin, nu am avut pe lângă mine vreo persoană să mă influențeze și, totuși, de copil, am avut această idee fixă de a fi compozitor. De a fi numai compozitor”, îi declara mai târziu George Enescu lui Bernard Gavoty, critic muzical și jurnalist de radio.

Între 1888 și 1894, George Enescu a studiat la Conservatorul din Viena, cu profesori renumiți ai vremii.

Activitatea în România

În Primul Război Mondial, în paralel cu activitatea de creație, Enescu a susținut concerte pentru răniții de război. Apoi a reluat turneele în calitate de violonist și dirijor în străinătate.

Muzicianul a fondat Orchestra Simfonică George Enescu din Iași și orchestrele Societății Filarmonica Română (1898 – 1906), Ministerului Instrucțiunii Publice (1906 – 1920) și Filarmonicii din București (1920 – 1946).

Regina Elisabeta a României îl invita adesea la Castelul Peleș din Sinaia, pentru a susține concerte și recitaluri de vioară. O serie de lieduri în limba germană reprezintă rezultatul colaborării dintre compozitor și regină, al cărei pseudonim literar era Carmen Sylva.

Compozitorul este cunoscut în special pentru cele două Rapsodii Române (1901-1902) și opera Oedipe (1921-1931), pe care le-a compus.

În exil

După al Doilea Război Mondial, George Enescu s-a refugiat la Paris, unde a definitivat mai multe piese simfonice, inclusiv Poemul simfonic Vox Maris pentru soprană, tenor, cor și orchestră. Până în 1949, deși aflat în străinătate, a deținut încă funcția de președinte al Societății Compozitorilor din România.

S-a mutat la cele veșnice în noaptea de 3 spre 4 mai 1955 și este înmormântat în Cimitirul Père-Lachaise din Paris.

Memoria

Memoria marelui muzician român este perpetuată în România și la nivel mondial prin Festivalul Internațional care-i poartă numele și se desfășoară la București.

Anul acesta, declarat de Parlamentul României drept „Anul cultural George Enescu”, prilejuiește o suită de manifestări dedicate marelui compozitor de Muzeul Național „George Enescu”.

 Sursa foto: Muzeul Național „George Enescu”