O muză a lui Lucian Blaga

                                                     de Gheorghe Pârja

În 9 mai s-au împlinit 130 de ani de la venirea pe lume, în satul Lancrăm, din centrul Transilvaniei, a lui Lucian Blaga, care a devenit, socotesc eu, cea mai mare personalitate creatoare a veacului trecut. Opera sa, poet, filosof, dramaturg, traducător, profesor universitar, diplomat, constituie o sinteză de mare originalitate, cu o profundă concepție națională, cu o uimitoare deschidere spre cele mai variate aspecte ale spiritului uman. Pentru mine, poetul Blaga a fost modelul care mi-a stârnit ima­ginația lirică și mi-a garantat criteriul valoric.

Și astăzi sunt ispitit de fascinația gândirii lirice blagiene. Prin vreme, mi-am îmbogățit cunoașterea cu multe episoade din viața lui Lucian Blaga. Așa s-a întâmplat s-o cunosc pe Doamna Dorli, fiica poetului, și pe Doamna Elena Daniello, ultima lui muză lirică. Le-am întâlnit, câțiva ani la rând, la Festivalul Internațional de Poezie „Lucian Blaga”, de la Cluj-Napoca. Am avut ocazia să le provoc la dialoguri lămuritoare despre viața cărturarului. Doamna Dorli era mai reținută în mărturisiri directe, dar le-a dezvoltat admirabil într-o carte despre tatăl ei. Doamna Elena Daniello era muza inspiratoare, confesoarea stărilor difuze ale poetului. Profesorul universitar Ilie Rad, dimpreună cu Helene Rodica Daniello au publicat recent volumul „Lucian Blaga, scrisori către Elena Daniello”.

Apelând la o bibliografie foarte bine structurată, editorii volumului au realizat note și comentarii care ghidează cititorii în dimensiuni spațiale, precum Clujul și Gura Râului. De amintit că Helene Rodica este și ea medic, precum părinții ei, de o vastă cultură și o bună cunoscătoare a literaturii germane. După soția lui Blaga, Cornelia Brediceanu, Elena Daniello este muza care a avut cel mai mare impact asupra creației blagiene. Din toate scrisorile trimise Elenei Daniello rezultă că ea a avut un rol extraordinar asupra creației lui Blaga. Scrie poetul într-o epistolă: „Dacă nu erai tu, aceste poezii nu erau, dacă nu erai tu, traducerea din „Faust” nu exista, dacă nu erai tu, nu era romanul „Luntrea lui Caron”.

Rolul Doamnei Elena în viața lui Blaga este recunoscut de însăși Dorli, fiica marelui poet: „Cred că ea i-a oferit ce îi trebuia atunci: înțelegere, o atmosferă calmă, destinsă, un fel de oază de liniște.” Doamna Dorli îmi spunea că unele trăsături ale personajului Ana Rareș, din romanul amintit, îi aparțin. Profesorul Ilie Rad notează că prețuirea lui Blaga pentru Elena l-a salvat. Ascult mărturisirea epistolară: „Ciudat mi se pare că, în timp ce presiunea asupra mea crește, încetez să mai simt condițiile exterioare ale urii. Devin opac față de mizeriile zilnice și nu mai fac caz de măruntele neajunsuri, ce încep lunea dimineața și țin până duminică noaptea. Simt cu negrăite satisfacții că, peste degradarea din viața mea, existența mea afectivă se înalță triumfător”.

Sufletul s-a răzbunat asupra materiei. Rodica, fiica Doamnei Daniello, explică într-un text: „Relația mamei cu Lucian Blaga era, în primul rând, o mare uniune spirituală. Blaga trecea printr-o criză a creației, din care l-a salvat prietenia cu mama. El a căutat noi stimuli, a avut nevoie de muze pentru a crea, pentru a naște opere noi.” Doctorul Daniello, o somitate a medicinii clujene, a acceptat această relație epistolară, văzând rezultatul asupra creației lui Blaga. De altfel, poetul era invitat la evenimentele familiei Daniello. Ce lume! Ce spirite alese! Ce înțelegere a relațiilor dintre oameni! Trecute vremi de doamne și domnițe.

Blaga spunea: „Dacă geniul există în mine, atunci el există datorită iubirii.” Elena Daniello și-a asumat acest rol, susținându-l psihic și moral. Elena i-a scris pe curat, din diverse caiete, romanul „Luntrea lui Caron”. Cornelia Blaga și doctorul Leon Daniello au înțeles această apropiere sufletească. Spre măreția creației. Doamna Cornelia a spus că muzele sunt necesare pentru creatori. Câteodată, datoria noastră în fața unui adevărat mister nu e să-l lămurim, ci să-l adâncim și mai mult, spunea filosoful.

Este bine să nu uităm că Lucian Blaga, în 1956, a fost propus pentru Premiul Nobel pentru Literatură, propunere făcută de Rosa del Conte și Basil Munteanu, la inițiativa lui Mircea Eliade. Dar numele lui nu figurează printre nominalizații acelui an. Puterea de atunci nu l-a susținut. Să nu uităm că Blaga, după venirea noii cârmuiri pe tancuri sovietice, cu sprijin din interior, a fost exclus din Academia Română, din Universitatea clujeană, din cercetare, cu opera pusă la index și interdicția de a publica. A murit în 6 mai 1961, la Cluj, la vârsta de 66 de ani, și a fost înmormântat în 9 mai, ziua lui de naștere, în satul natal, Lancrăm.