Obținută cu un scor amuțitor, victoria lui George Simion este factura binemeritată a ultrastupidei campanii cu temă unică: rușii.
Cu contribuția unor mass-media complet compromise,
taberele politice mainstream care i-au susținut pe Crin Antonescu și Nicușor
Dan au contat de două ori, de fiecare dată cu consecințe catastrofale, pe
teoria abulică a conspirației fantasmagorice potrivit căreia, dacă nu cîștigă
al lor, România își mută capitala la Moscova.
Electoratul (prost, desigur) a fost atît convins de
realitatea acestei halucinații încît în decembrie 2024 a fost nevoie de
anularea alegerilor cîștigate de “proputinist”, iar în mai 2025 nou/vechiul
“proputinist” cîștigă cu 20% în fața celor doi beneficiari ai respectivei
teorii a conspirației, teorie care, prin extremismul ei năuc, a sufocat orice
eventuală dezbatere serioasă a unor oameni zdraveni la cap despre problemele
reale din realitatea pardon reală a României reale.
Greutatea celor aproape 4 milioane de voturi,
obținute la 4 mai de George Simion în ilustra prezență a unei puzderii de
observatori străini care vor valida scorul, a năruit cu stropi toată șandramaua
mincinoasă, improvizată și practicată compulsiv de cei care, după alegerile de
anul trecut, cică înțeleseseră mesajul votului românilor. L-au înțeles atît de
bine încît au făcut întocmai, ba și cu un supliment de abnegație, exact ce deja
făcuseră pentru scorurile lor submediocre de la europene, prezidențiale și
parlamentare.
De fapt, n-au înțeles absolut nimic, iar singura lor
grijă a fost să-și securizeze puterea cu prețul, uriaș, al compromiterii însuși
sistemului democratic.
Cît privește entuziasmul secundarilor încă fericiți
la această oră pentru medalia de argint calp reușită de Nicușor Dan, acesta e
cu atît mai jenant cu cît încă entuziaștii știu foarte bine că, spre deosebire
de candidatul lor secundifer, Antonescu ar fi avut cu mult mai multe șanse și
calități să-l învingă pe Simion. Iar cînd entuziaștilor li se va evapora de pe
chipuri – repede – curenta fericire vor redeveni furibunzii ventilatori ai
mereu aceleiași teorii a conspirației, de la care vor aștepta, pentru a treia
oară, un rezultat festivo-apoteotic după ce primele două le-au fost
cataclismice.
Or, exact aceasta e definiția de almanah popular a
debilității mintale: să faci, mereu și mereu, exact același lucru, sperînd de
la fiecare altă dată rezultate diametral opuse. Ce-i drept, marele cîștigător
al locului 2 pare o extrem de convingătoare întruchipare a respectivului gen de
nădejde debilă. Dans!!!
Autor:
Sorin Faur
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu