Suveranitatea poporului va fi redobândită după 35 de ani de rătăcire!
Istoria nu iartă popoarele care uită cine sunt. Nici pe cele care, rătăcind prin beznele tranziției, se lasă golite de identitate, de idealuri, de memorie.
România a traversat, în ultimele trei decenii și jumătate, o perioadă de suferință aproape silențioasă, o suferință nu doar economică, ci mai ales spirituală, identitară, colectivă. Am fost martorii unei demantelări sistematice a sentimentului național, a unei depersonalizări politice și sociale, mascate sub faldurile unei „modernizări” fără rădăcini și fără suflet. Dar istoria are, în același timp, și o memorie lungă. Iar popoarele care cad nu sunt neapărat pierdute, dacă știu să se trezească.
Această „trezire” a românilor, despre care se vorbește astăzi cu o emoție extraordinară, aproape mesianică, nu este un accident. Este rezultatul acumulării a 35 de ani de umilințe și trădări, de promisiuni false și de colonizare internă, în care suveranitatea a fost privită ca o relicvă, iar valorile naționale ca obstacole în calea progresului. În tot acest timp, elita politică a învățat să vorbească limbi străine, dar a uitat limba poporului. A negociat „integrarea”, dar a uitat demnitatea. A semnat tratate, dar a rupt legământul sacru cu țara. A vândut sufletul și identitatea neamului românesc arborând drapelul altor state.
Din acest context istoric tensionat, din această presiune tăcută a durerii acumulate, a început să răsară o conștiință nouă, o chemare spre întoarcere, spre refacerea legăturii dintre popor și pământ, dintre trecut și prezent. Această conștiință se exprimă astăzi, pentru mulți, printr-un nume: Călin Georgescu, omul care a trezit Romania! Dar care a fost interzis pentru că reprezenta un pericol pentru cercurile de putere, oligarhii români și europeni. Ȋn locul său a preluat lupta un alt patriot: George Simion. Alegerea sa ca președinte trebuie văzută ca un act autentic de revendicare a suveranității pierdute, ca un semn că poporul român refuză să mai fie un pion pe tabla de joc a intereselor străine.
Simion, cu toate imperfecțiunile unui om politic, reprezintă acum un simbol al eliberării. El este ecoul unei generații care refuză uitarea, care își cere dreptul la istorie și la viitor. În această epocă în care loialitatea față de țară este adesea privită ca un arhaism, iar globalizarea ca un destin implacabil, Simion întruchipează dorința viscerală a românilor de a fi din nou stăpâni pe propria lor soartă. Simion este singurul politician care a reușit să creeze relații de colaborare cu reprezentanții partidului republican american. Este singurul politician care a reușit să trezească respect la Washington şi care este vicepreședintele unei puternice alianțe de partide europene. Liderii tuturor popoarelor trezite au dat mâna cu George Simion.
Această trezire este adâncă şi lăuntrică. Este o revoluție a spiritului, nu doar a urnelor. Este o reîntoarcere la valorile esențiale: credință, muncă, neam, demnitate, hotărâre, forță, pământ. Nu e vorba de întoarcerea în trecut, ci de reconectarea cu esențialul, cu acel „ceva” care ne-a ținut vii în timpul ocupațiilor, al dictaturilor, al foametei și al prigoanelor. Este nevoia de a fi din nou o națiune întreagă, nu o populație manipulabilă.
Nu se poate construi cu aceeași hoți care au prădat țara de 35 de ani. Trebuie să avem puterea , demnitatea şi tăria de a spune STOP jafurilor din bugetul şi vistieria statului. Destul ne-a fost cu aceeași oameni. Poporul vrea schimbare ! Este timpul ca ROMÂNIA să își redobândească demnitatea!
Este ușor să disprețuiești dacă privești lumea doar prin grila ideologică a corectitudinii politice. Dar popoarele nu trăiesc din doctrine, ci din rădăcini. Iar România, o țară cu răni adânci, dar cu un suflet nemuritor, începe să simtă din nou mișcarea vie a propriului spirit. Iar spiritul acesta nu poate fi nici cumpărat, nici învins. Poporul român s-a trezit! Există o inteligență nativă în fibra acestui popor, o inteligență emoțională moștenită din neam în neam și care nu ține de diplome sau medalii olimpice. Inteligența emoțională nu se învață, nu se cumpără nu se poate inventa, nu se poate disimula, ea există pur și simplu.
Alegerea lui Simion ca președinte semnalează o ruptură cu trecutul post-decembrist, cu tranziția fără sfârșit, cu oligarhia politico-financiară care a vândut resurse, valori și suflete. Este începutul unui drum în care poporul își revendică dreptul de a nu mai fi periferic, nici în Europa, nici în propria sa țară. Simion NU ne propune un drum spre est așa cum fals încearcă să ni se inducă, ci un parcurs cu adevărat democratic şi occidental. Occident nu înseamnă o Europă îngenuncheată a Ursulei care ne vrea sclavii Europei, (ne vrea doar consumatori), ci o Europă a statelor suverane şi puternice şi mai mult decât atât occident înseamnă şi America. Legătura cu partenerul strategic SUA numai Simion o poate restabili pentru că aceștia şi-au manifestat clar şi deschis decizia de a nu colabora decât cu țările unde democrația funcționează şi drepturile cetățenilor sunt respectate.
Să nu uităm că alegerea noastră a românilor a fost CĂLIN GEORGESCU, omul care a trezit ROMÂNIA, dar care a fost anulat, hăituit prin presa manipulată, înjosit, acuzat și interzis doar pentru că a spus adevărul și pentru că își iubește poporul. Ocupând mulți ani funcții de nivel înalt la ONU acesta a aflat cum este condusă lumea, ce anume se dorește, cum sunt manipulate popoarele și a decis să își salveze țara și poporul, aruncându-se în luptă.
Ȋn jurul acestor doi mari lideri Călin Georgescu şi George Simion sunt sute de specialiști din toate domeniile, o echipă nouă, plină de forță şi curaj care vrea să reconstruiască ROMÂNIA prosperă, să-i oblojească rănile acestui popor şi acestei țări atât de jefuite de aceleași grupuri de interese timp de 35 de ani.
Nedreptatea şi inegalitățile din justiție trebuie să înceteze. Legea trebuie să fie una pentru toți iar celor neîndreptățiți să li se facă dreptate. Interesele personale nu trebuie să submineze interesele țării, trebuie sprijiniți producătorii, susținută meritocrația şi dezvoltarea economică a țării.
Această trezire a românilor este, în fond, o chemare la redobândirea demnității. Este începutul unei epopei de reconstrucție morală și identitară. Nu va fi ușor. Trezirea, în orice epocă, doare, pentru că ne doare să vedem atâta mizerie care iese la suprafață şi atât de multă manipulare. Dar este absolut necesar să aruncăm gunoiul pentru a face curățenie, căci fără trezire, nu există nici libertate, nici viitor.
Chiar dacă lumea asta este tot mai artificială, românii își doresc autenticitatea vorbelor, a faptelor, a liderilor. Iar când spiritul unei națiuni se trezește, nimic nu-l mai poate opri.
Doamne ajută!
Mihaela CD
Jurnalist independent
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu