de Nicolae Goja
Anul 2016 se apropie de sfârşit şi vom începe împreună o
nouă rotaţie în jurul stelei sub semnul viitorului timp 2017, după numărătoarea
de la naşterea Fiului Omului. Să folosim acest interval al vieţii noastre
pentru a ne ilumina conştiinţa şi a fi mai atenţi la destinul fiinţei cu trup
muritor şi suflet nemuritor, cum ne place să credem. Despărţirea dintre trup şi
suflet a fost făcută în urmă cu mii de ani, ar fi vremea să reunim din nou
aceste entităţi, pentru a deveni oameni întregi.
Prinşi în jocul anilor ce seamănă cu un carusel rotitor, cei
tineri se grăbesc şi apasă pedala de accelerare a timpului, ca orele şi zilele
să treacă mai repede, iar de la un moment dat, când ajungem la maturitatea
celor 50 de ani, tendinţa se inversează, am vrea să punem frână linghişpirului,
căci am cam ameţit, iar metabolismul mai lent te face să zăboveşti oarecum
melancolic la mersul şi la rosturile lumii, pe care cel puţin crezi că le
înţelegi mai bine şi că eşti apt să spui că poţi opri clipa în loc, fiindcă
prea frumoasă este!
Pe la jumătatea vieţii, cînd ai în urmă mai mult timp decât
înainte, nimic nu te mai poate surprinde, nici măcar tu însuţi. Ajungi să te
obişnuieşt atât de mult cu propria persoană, încât adesea o priveşti de sus, cu
oarecare superioritate, desigur jucată, şi îi spui cu detaşare: Măi bătrâne!
Aş, ştii că omul este bătrân doar după 90 de ani, când vârsta devine prilej de
laudă şi atunci specifici şi numărul de luni peste 90.
Praful anilor se aşază şi adesea blochează tastele, este
prielnic momentul să te întorci pe dos şi să te scuturi, să elimini cu peria
imaginară firele microscopice care frânează rotiţele ceasului psihologic.
Lucrurile pe care le-ai iubit cîndva sunt reevaluate şi ţi se pare că din nou
ai putea fi fericit ca odată. Este obligatoriu să întorci ceasul, să prinzi
Pământul şi să-l învârţi ca pe un titirez, în cele două mişcări concomitente pe
care de la o vreme le simţi sub forma unui vârtej cu pâlnie. Ce bine ar fi să
nu te laşi copleşit de conjuncturi, ci să trăieşti cât mai adevărat, să ai vise
şi speranţe – ştii din experienţă că majoritatea nu se îndeplinesc, şi totuşi…
Şi totuşi, îndemnul cel mai potrivit este să faci ce vrei,
poate în anul ce vine să urci o dată pe vârful Creasta Cocoşului, sau să
hoinăreşti o zi întreagă prin oraşul fără nici un scop, pentru a vedea, auzi şi
simţi. Noul An ne dă prilejul să ieşim din ou, să năpârlim, să facem ceva ieşit
din comun de banal, cum ar fi să reinstalăm girueta pe vârful casei. va fi
momentul cel mai înălţător, în care veţi închide ochii şi veţi simţi că sunteţi
stăpânul timpului. De aici încolo putem vorbi şi despre sensul vieţii. Zilele
fericite şi liniştite să fie mai multe decât cele dureroase şi triste!
• Cotidianul Graiul Maramureşului are nevoie şi în 2017 de
fiecare dintre Dumneavoastră, cititorii noştri, pentru că mulţimea face
puterea. Vă dorim să aveţi An Nou fericit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu