Volumul antologic de poezie cu
titlul „Pelerin printre semeni” scris de distinsul profesor și
scriitor sătmărean Ioan Andreica are următorul mottou: „Unul dintre sfinți este
viața-” aserțiune
care mă duce cu gândul la calitatea vieții unui
om; dacă aceasta e plină de iubire, atunci omul se apropie de sfințenie;
în schimb dacă această viață e lipsită de iubire,
atunci omul e mai aproape de Mamona. Cartea e exprimarea iubirii autorului față de
oameni, față de copilărie, părinți și mai
ales față de sufletul său pereche imaginativ sau din viața
aceasta. Astfel scriitorul creează o atmosferă lirică în care-și
exprimă sentimentele față de tot ceea ce-l înconjoară
cu patos și determinare.
Ilustrația de
la coperta numărul patru cu titlul „Festivalul Folclorului Codrenesc” ne amintește că
scriitorul face parte dintr-un areal anume iar la coperta întâi
avem reprezentat „copacul vieții”
spiritualizat în culorile preferate ale poetului: roz și
violet ce rezistă armonios alături de trunchi și
pământ unite prin culoarea maronie.
În acest volum de poezii sunt
prezentate patru aspecte mai importante
ale vieții și
anume: creația artistică, timpul, amintirea și
iubirea. Poetul rămâne în lumea ideilor, a idealului de iubire, de trăire
sufletească alături de sufletul pereche.
Se zice că atunci când viața ți se
pare grea, iar tu vrei să izbutești,
trei arme trebuie să ai: să uiți, să ierți și să
iubești. De acest ultim aspect al vieții este
preocupat poetul Ioan Andreica în mod deosebit. Cele mai multe poezii sunt
afiliate sentimentului iubirii. Poezia„Despre
dragoste”se pare a fi un angajament artistic:„Scriu despre
dragoste/ din ea sunt zămislit/ din prima zi sunt hrănit cu iubire./ mi-a
călăuzit pașii pe ulițele
satului/ pe la porți pripite de forfota zilei/ deși am
cunoscut-o mult mai târziu/ după ani de învățare/
când la școală/ copilăria de alături îmi șoptea/
numai pe ea s-o iubesc...„; teoria
iubirii: „Iubiri/ Ard în spirală/ Case fericite-Poezia „Case fericite”:
iubirea eternă : „De pe ultima treaptă/a speranței/arunc
săgeata/spre cel mai înalt pisc al vieții/
iubirea eternă. Am mai țintit-o de câteva ori/ Mă
tem/mă tem din nou/cetatea nu există-Poezia „Arcaș” ;
armonia sau dizarmonia-n cuplu:„Pasul tău e aidoma cu al meu/ durerea mea e ca
a ta/pe același drum am călătorit amândoi/ departe unul de
altul/ cu aceeași corabie/cu aceleași
cuvinte/ cu același tumult./Și totuși nu ne
cunoaștem.”Poezia„ Cu aceeași
corabie, „minunată referire la trecut , la amintiri din
trecutul ce există în noi-cei ce trăim în timpul prezent-: „Mai trec prin
căutarea propriului adevăr/frânt de neputința
evadării/ din tărâm de dor/ repet anotimpuri/ ce încă mai dor/ Mirific ecou/ Se
pierd în ființă-mi/ lumi ce au dispărut/ azi pecetluite în
lut.”Poezia „Mai trec”pag.44.
Unii zic că nu e bine să-ți
amintești orice. Nu sunt bune decât amintirile care te
ajută să trăiești în prezent, care-ți
aduc un aport de fericire și
bunăstare în prezent. În acest orizont al amintirii se află poezia „Fără
vreme” unde iubirea trecută , rămasă-n amintire e ca o zi de vară cea
plină de iubire , e ca un pom în floare în primăveri senine, e„înger în veșmânt
alb”: „Timpul curge prin liniștea nopții/
închis în amintiri/ revoc vremuri/ imposibil de a reveni/ înger în veșmânt
alb/ te văd și azi/ cu visele pe frunte/ zadarnic mi-a fost
demersul/ fără iubirea ta/ amândoi în infinitul sacru/ fără vreme străini vom
exista”.
Trecerea inexorabilă a timpului și odată
cu el și a oamenilor care trec prin timp, el rămânând
același , îl determină pe poet să mediteze asupra viețiii, a
faptului că pe aceeași cărare acum sunt alții de
același neam: „Într-o zi posibil/ să-mi doresc. A
suscita memorii/ ale iubirii/ de loc/ de neam/ de prieteni/ iubite/ mă simt
învins/ alte locuri,/alte neamuri, alți
prieteni,/ alte iubite/ mă clatină cu aceleași
jertfe/ să dau,/ să beau,/ să fac iubiri nocturne,/ să-mi revărs ființa și
amarul/ mai mult să ridic paharul/ cătușe mă
împiedică/ să îmi număr invers plăcerile/ și
zilele/ pustiite și iubite/ tăcerea a venit-”Poezia„Tăcerea a
venit”.
Scriitorul rămas în lumea ideilor,
a idealurilor mărețe de iubire, de trăire sufletească intensă
alături de sufletul pereche își exprimă credința-n
creația artistică prin faptul că ea va dăinui veșnic
fiind apărută din prea plinul trăirilor sufletești: „În
sufletul unui poem/ întins este trupul poetului/ pentru mărirea gândului/ în
extensii”Poezia„În extensii”.
Pelerin printre semeni dl.Ioan
Andreica a adus în peisajul poeziei din
nordul literar românesc o notă personală
întregind universul simțirii autentice.
OLIMPIA MUREȘAN-membru
L.S.R. filiala Maramureș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu