miercuri, 5 iulie 2017

Zadarnic a murit Tudor Arghezi


Sînt fericit ca şi scriitor dar în acelaşi timp trist din cauza unor probleme ce m-au tulburat.
Să succintizez ideea mea principală asupra acestui eseu...schimbarea subiectelor de Limba şi Literatura Română la BAC...
Ca şi Poet regret că murit Arghezi azi de acum 50 de ani,fiindcă a plecat zadarnic înspre cele veşnice,din vina poporului român,care nu-l respectă la nivelul la care ar trebui cu adevărat...
Păcat că Ministerul Educaţiei care face parte din Parlamentul României s-a prostit la un nivel degradant şi sinistru de a mă face să-mi fie ruşine că sînt poet.Acum zadarnic îmi scriu slovele pe acest pergament sinistrizat...acum desartic gîndesc profund,fiindcă nebunia altora mă face şi pe mine tont.
Cuvintele pierdute în vântul aibastru sînt reveriile mele,zadarnic m-am nascut cugetător,atingând acum un scop,fiindcă mereu în spate traversez strada la fel ca racul roşiatic de sânge.Mă-ntreb oare asta e realitatea ori viaţa?
Sînt multe cuvinte ori slove de exprimat în acest context,în zadar urlate de mine ori de unul altul de o părere cu mine,fiindcă acum nu se mai poate schimba nimic,roata nu se mai întoarce,se prăbuşeşte în hău.
Simt acum că s-a prăbuşit Universul romantic ştiut de toţi,purtăm mulţi în gînd neantul enigmatic.Oare de ce sînt cancerizat de literatura noastră neadecvată?
Poate proza mi-a tulburat capul într-un mod sihastru,făcându-mă să agrog realitatea...duritatea ei titanică,ignoră acum romantismul prin lirism.
Zadarnic plâng deşartic într-un deşert unde împu prin lacrimile mele Clepsidra secată de suspiciuni coerente,aşteptînd să ating un vis celest. 
Sînt fericit prin cugetarea mea, totuşi îmi pierd titania atunci cînd văd ceea ce citesc printre rânduri...
Mulţumesc membrilor USR, viitoriilor mei colegi că m-au facut să plîng la fel ca o fată în pernă,lasată de sufletul pereche în eterna singurătate. 
Acum iubesc atunci cînd urăsc,zâmbind sarcastic şi sihastru din vina prostiei oamenilor puşi pe posturi fără merit.
Sînt cine sînt un Om ancorat de enormă melancolie,sugrumat de aerul ce-l respir zi de zi,fiindcă am iubit zadarnic Poezia.
                                                                                          Mihai EPLI

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu