Cu mii
de ani în urmă, Socrate punea bazele gândirii antropocentrice prin celebrul său
„Gnothi seauton” (Cunoaște-te pe
tine însuți), convins fiind că
numai cunoscându-și sinele,
omul are posibilitatea să se autoperfecționeze și
să cunoască adevărul. Or, cunoașterea
de sine este axul central al Zen-ului japonez, iar cunoașterea adevărului (firește, a Adevărului absolut) constituie piatra unghiulară a
creștinismului, după cum suntem
încredințați în Evanghelia
după Ioan 8/32: „Adevărul vă va face slobozi”!
Acuma,
sigur că budismul Zen este departe de statutul universalist al creștinismului, prin aceea că „nu și-a însușit
nimic din ceea ce caracterizează o religie în sensul firesc al cuvîntului”
(Octavian Simu în Civilizația japoneză tradițională, Editura Științifică
și Enciclopedică, București, 1984): nu are nicio zeitate, nu încurajează niciun
cult, nu recunoaște
nemurirea sufletului și nu crede
în supraviețuirea de după moarte.
Dar
dincolo de faptul că Zen-ul a influențat într-un mod copios toate artele (pictura, literatura,
dramaturgia), a contribuit la nașterea sau revitalizarea unor arte tradiționale și a
edificat un stil propriu în felul nipon de exprimare artistică, el (ne spune
Taisen Deshimaru în cartea Zen adevărat,
Editura Axis Mundi, 1993) „poate aduce lumină și forță
umanității” prin aceea că, urmând
calea de mijloc, se dovedește
capabil să îmbrățișeze contradicțiile și
să realizeze echilibrul în chestiunea cea mai delicată a prezentului, precum
tensiunea dintre Statele Unite și
Coreea de Nord: Sacrificarea păcii pentru apărarea libertății sau, dimpotrivă, sacrificarea libertății pentru apărarea păcii!
Da, ne
asigură maestrul japonez, căci spiritul nostru conține universul (acest sentiment al unității universale reprezintă „baza dragostei în buddhism”), așa că veritabila revoluție trebuie îndreptată spre interiorul nostru, de unde
negreșit vor rezulta pacea și libertatea. Taisen Deshimaru este întru totul convins
că, numai punându-ne în armonie cu universul, adică „observând liniștea” și
„mergând dincolo de dincolo”, vom izbuti „să trăim liberi o viață armonioasă și fericită”.
Atâta
doar că civilizații, iar
când spun civilizați îi am în
vedere în primul rând pe păpușarii
mondiali, sunt – ne spune maestrul - „departe de adevăr, de real, sinceritate,
spontaneitate și cinste”, întrucât
„trăiesc familiar în minciună și
ficțiune și se lasă rătăciți de modele efemere”.
Aceasta
fiind starea de lucruri în politica planetară (mii de miliarde de dolari
cheltuiți anual pentru înarmarea
până în dinți) și în relațiile
interumane, unde se înregistrează un cutremurător spor la necinste, lăcomie,
ipocrizie și cruzime, câți dintre factorii decizionali la nivel național și
supranațional sunt cu adevărat
îngrijorați că de la al doilea
război mondial n-a trecut nici măcar o zi fără conflicte militare, că anual mor
de foame milioane de oameni, că obezitatea, cancerul și accidentele de circulație fac mai multe victime decât plăgile de odinioară, că
epidemii precum malaria și
tuberculoza revin în forță și că legalizarea în tot mai multe state apusene a
împerecherilor împotriva firii nu-s spre lauda, ci spre rușinea omului modern?!...
Motive
(desigur, mai sunt și altele)
pentru care toți pământenii cu
discernământ ar trebui să treacă la reechilibrarea lor lăuntrică și, în acest chip, la înfăptuirea revoluției spirituale de care vorbeam mai sus. Iar românii chiar
în regim de urgență să o
facă, cunoscut fiind faptul că marasmul lor economico-social se datorează în
primul rând nesfârșitei crize
moral-spirituale în care se complac și abia pe urmă celorlalte răutăți.
Sighetu
Marmației,
George PETROVAI
12 sept. 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu