de Alexandru JURCAN
Când Andrei Măjeri a decis să regizeze la Teatrul Municipal
Baia Mare piesa Dragă Doamnă profesoară/Dragă Elena Sergheevna de Ludmila
Razumovskaia, am intuit că era o provocare, adică un nou registru, o abordare
inedită. Premiera din 26 noiembrie 2017 mi-a confirmat așteptările. Andrei Măjeri a acumulat premii importante (a
regizat la Cluj Cutia Pandorei, Moarte și
reincarnare într-un cowboy, Agamemnon, la Craiova Nunta însângerată, la București Pulverizare etc.), ceea ce obligă,
desigur, la menținerea cotei valorice.
Piesa i-a fost comandată autoarei Razumovskaia de către
Ministerul Culturii, însă textul a fost respins, urmând să fie montat doar în
1981, iar din 1987 au fost permise alte puneri în scenă. Un succes fulminant al
unui text ce pare a-și menține prospețimea
și actualitatea. Patru elevi vin la
profesoara lor de matematică, s-o felicite de ziua ei. De la zâmbete de
conveniență, se ajunge gradat la un coșmar, la o răsturnare tragică de situație. Tinerii devin violenți și
cer cheia de la seiful unde se află lucrările lor scrise.
Decorul ingenios, multifuncțional
(Irina Chirilă) optează pentru un soi de opulență
modernă. Totul e adus la zi, chiar și
îmbrăcămintea sofisticată a tinerilor (mereu se deschide camera cu haine –
preocupare majoră a elevilor, pe lângă băutură, șantaj,
violență și
aluzii sexuale). Albul decorului, ferestrele mari, perdeaua generoasă, eleganța, baia și
bucătăria ce se desprind din când în când din alcătuirea sufrageriei – toate
acestea permit scene în paralel, care nu deranjează spectatorul, ci dinamizează
subit rama narațiunii. Planul doi nu e
lăsat la întâmplare, cooperând concis cu detalii din scena principală. Andrei
Măjeri nu lasă nimic la întâmplare, scena e mereu animată, totul se leagă
într-o gradație ce alunecă spre tragic.
Din când în când e folosit un microfon pentru sublinierea unor replici („Măi,
puțoilor, fasciști și mafioți, mi-ați
infestat casa, odrasle de bani gata, scuip pe sufletele voastre de doi bani!”).
Profesoara e umilită, bruscată, percheziționată
de acei clovni toxici, care încep mai apoi un dans grotesc, un circ deplorabil.
Urmează voma, pregătirea violului, aruncarea cărților,
etalarea țoalelor și a zorzoanelor, sfidarea principiilor. Dacă
tinerii au haine întunecate, profesoara poartă o rochie roșie, contrastantă, aprinsă, metaforică.
Inna Andriucă (Elena Sergheevna) are un magnetism de excepție, pendulând între calm și furie, mereu în rol, cu o credibilitate
frapantă. Excelent Eduard Bîndiu (Vitea), în cel mai bun rol al său, în tușe febrile și
extrem de nuanțate. O mare surpriză o
oferă Eduard Trifa (figură tipică de rus!), cu un joc echilibrat, între senzual
și pornire belicoasă. Denisa Blag
(Lida) captivează prin dezinvoltură, iar Andrei Dinu (Volodea), „diplomat”
abuziv, e malefic și dinamic. Se simte
că regizorul a lucrat intens cu fiecare, ferindu-i de stereotipii. Mulțimea cheilor ascunse invită la o decriptare.
Are mereu profesorul un as în mânecă, salvând principii pedagogice? Andrei
Măjeri optează pentru un final-surpriză, în cheie spectaculară, vizând un
resort semantic. Năvălește de afară
fumul, profesoara cântă dezlănțuită la
microfon, fără inhibiții, viața continuă, circul uman ia o pauză, e nevoie
de catharsis… Spectacol vibrant, prodigios, al unui regizor în laborioasă
ascensiune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu