vineri, 15 decembrie 2017

PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE (IV)



"ARC PESTE TIMP... ANTONIE PLĂMĂDEALĂ"

1. "POPORUL ROMÂN" s-a născut aici aşa cum suntem şi azi pe pământul nostru; n-am venit de nicăieri; n-am venit peste nimeni; n-am fost altfel, nici nu ne-a creştinat altcineva, târziu, ca să ne facă să intrăm în rândul lumii civilizate a vremii. Nu ne-am făcut loc cu coatele nici în istorie, nici în geografie. N-am scos pe nimeni din casa lui, ca să intrăm noi, şi ne e martoră istoria că n-am mutat niciodată nici o piatră de hotar, mai departe decât am ştiut că este dreptul şi moştenirea noastră. Când a fost nevoie ne-am apărat, dar aceasta este cu totul altceva. "SUFLETUL ROMÂNESC" e paşnic şi vede în calitate de om a tuturor oamenilor din lume, semnul unei identităţi care le garantează valoarea distinctă şi unică în universul în care trăim. De aceea , românul consideră drept cea mai mare virtute OMENIA".

***

2. "Te mânii pe cel care îţi face rău. Mai ales pe cel care te vorbeşte de rău. Te superi. Suferi. Suferi de o durere adâncă a sufletului, mai mare decât orice durere a trupului. Te superi îndeosebi când o face pe nedreptate. Când inventează. Mai ales când te judecă aşa, cu nedreptate, suferinţa ta atinge culmi care cheamă răzbunare. Şi când te judecă pe dreptate, te superi. Ai dori să te ierte. Nimeni nu e bucuros de greşelile pe care le-a făcut. Le-ar dori uitate. Această dorinţă e aproape întotdeauna semn de părere de rău, de căinţă". Şi te doare  profund, te arde, te mistuie când nu ţi se primeşte căinţa. Poate că de aceea "Mântuitorul ne sfătuieşte să iertăm şi noi pe cei care ne fac nouă rău, poate că le va părea şi lor rău".

***

3. "SMERENIA" e găsirea măsurii celei drepte a gândului curat şi sincer, nepărtinitor, împotriva măsurii false a orgoliului şi a slavei deşarte care ne urcă pe treapta de sus, fără s-o merităm şi  ne pune în raporturi de conflict cu noi înşine şi cu aproapele. Smerenia nu este umilire şi înjosire, nu este abandonarea luptei, ci tocmai începutul luptei pentru desăvârşire, pentru demnitate, pentru omul adevărat şi înlăturarea smereniei  false dornică de mărire urâtă.
                                Antonie Plămădeală (1926-2005), Mitropolit al  
                                Ardealului (1982-2005), Membru de onoare al Academiei                                                                                                               Române, cărturar român


P.S. „Doamne, auzit-am de faima Ta și m-am temut de punerile Tale la cale, Dumnezeule! Fă să trăiască, în cursul anilor, lucrarea Ta și, în trecerea vremii, fă-o să fie cunoscută. Dar, întru mânia Ta, adu-Ți aminte că ești și milostiv”.      (Avacum 3, 2

                                       „ 1001 CUGETĂRI ” vol. XII,
Prof. Olimpia Mureșan  L.S.R. Maramureș
Preot Ortodox Român Ilie Bucur Sărmășanul 
                                                                                                                             




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu