Anual, de Ziua Romaniei, amintim Romaniei si cetatenilor ei sa-si pretuiasca libertatea. Romanii au fost deprivati de libertate in marea majoritate a istoriei lor si si-au dobindit-o din nou, cu vietile a mii de oameni inocenti, doar in decembrie 1989. Libertatea e o valoare fundamentala pe care o pretuim si promovam. E bine sa nu uitam de ce ne-a scapat Dumnezeu si cum a fost viata sub comunism cind nu aveam libertate. Pledoaria de astazi o facem din perspectiva memoriilor recent publicate ale unei garzi de la un gulag stalinist al anilor 30.
Ivan Christyakov
Gulagurile staliniste nu erau doar pentru oamenii suspectati ori gasiti vinovati de crime politice ori crime impotriva sistemului comunist ci si pentru familiile lor. In ianuarie 1938 Stalin a deschis Lagarul Akmolinsk cunoscut sub acronimul de „Algeria”, pentru sotiile "tradatorilor patriei" si ale copiilor lor. Alti copii au fost luati de la parintii intemnitati si crescuti in orfelinate, devenind in timp, la fel ca in Romania comunista, membri loiali ai politiei secrete sovietice. Iar altii au ajuns copii ai strazii in Leningrad, Moscova si in alte mari orase sovietice. Acesta e unul din lucrurile mai putin cunoscute care le invatam din prefata cartii lui Ivan Christyakov, intitulata post-mortem de catre cercetatorii rusi ai crimelor staliniste, Jurnalul unei garzi de gulag, si publicata anul acesta in engleza cu titlul The Diary of a Gulag Prison Guard. E o carte fascinanta care merita citita de toti romanii preocupati ori interesati sa cunoasca crimele comuniste, cu toate ca, din fericire, carti si memorii ale detinutilor din gulagurile comuniste din Romania sunt si ele publicate. Ce face cartea lui Christyakov diferita, insa, este perspectiva unica din care e scrisa. Majoritatea cartilor privind gulagurile comuniste au fost scrise de detinuti, dar memoriile lui Christyakov apartin unei garzi.
Cartea e interesanta si pentru ca e scrisa de un om in teorie liber, dar care isi da seama pe parcursul experientelor lui ca de fapt si el e un detinut, dar al unui sistem politic in care fiecare cetatean e privit cu suspiciune de autoritati si ca un potential inamic al statului („enemy of the state”). Un dusman al statului care peste noapte poate fi arestat devenind si el unul dintre detinutii lagarului. Cartea reda observatii numeroase, inedite, detaliate si interesante privind detinutii, dar la fel de fascinante sunt si informatiile pe care le da despre sistemul politic din Uniunea Sovietica si autoritatile sovietice care administrau uriasul sistem de inchisori politice din vremea lui Stalin. Jurnalul lui Christyakov nu il mentioneaza pe Stalin de fel, dar il aminteste pe Hitler, un subiect discret de discutii intre gardieni si ofiteri. Christyakov insa a cunoscut sovietici bine cunoscuti si noua din istoria celui de al Doilea Razboi Mondial. L-a cunoscut pe Generalul Voroshilov care e creditat cu invingerea Germaniei naziste, si pe Kalashnikov, sovieticul care a dat lumii faimoasa arma care ii poarta numele. Ocazional Voroshilov trecea prin localitatea in care muncea Christyakov in drum spre Orientul Indepartat unde armata sovietica purta lupte impotriva invadatorilor japonezi si a banditilor chinezi.
O persoana misterioasa
Nu stim multe despre Christyakov. Deducem din jurnalul lui ca nu era casatorit si nici nu avea copii. Nu scrie nimic despre familia lui, parinti, frati ori surori, nici nu stim daca avea simtaminte religioase. In anii dupa Revolutia Bolsevica a luptat in armata sovietica pe vremea razboiului civil iar apoi a locuit la Moscova. Era pasionat de arta, vanatoare, si colora cu acuarele. Ii placea matematica si, in general, subiectele stiintifice. Era un om educat dar nu stim unde a invatat ori ce. In timpul liber scria. Printre manuscrisele lui se afla si citeva povesti de vanatoare din timpul verii prin preajma Moscovei pe la inceputul anilor 30. Pe vremea cind isi scria memoriile era trecut, scire el, de jumatatea vietii, ceea ce da de inteles ca avea intre 35 si 40 de ani cel mult. A fost garda de gulag un an, in 1935 si 1936. Inceteaza brusc sa mai scrie pe 17 octombrie 1936. Conform arhivelor sovietice in 1937 Christyakov era in inchisoare, probabil impreuna cu ceilalti 1,5 milioane de functionari de stat si partid pe care Stalin i-a arestat in anii 1936-1937 sa-si consolideze puterea si sa-si elimine opozitia. In 1938 Christyakov a fost eliberat din inchisoare, dar numele lui apare din no, si pentru ultima data in arhive, in 1941 cind a fost ucis pe front in Tula in primele luni ale razboiului cu Germania nazista.
Alte detalii despre acest om misterios nu sunt cunoscute. Si-a asternut memoriile in doua caiete cu spirala care au supravietuit si ele in chip misterios. Nimeni nu stie cum ori cine le-a pastrat. Dupa prabusirea comunismului in Rusia au fost fondate mai multe organizatii neguvernamentale si institutii pentru inventarierea si pastrarea memoriilor crimelor comuniste. Cetatenii au donat sute de mii de articole, manuscrise, scrisori, poze si alte obiecte similare dintre care unele au fost publicate, printre ele si manuscrisele lui Christyakov. In vara lui 1936 sotia unui comisar din gulagul lui Christyakov l-a observat scriind. Comisarii l-au interogat dar Chrystiakov a continuat sa scrie. Ultima pagina din jurnal are data de octombrie 17, 1936, zi in care consemnarile inceteaza brusc. Se presupune ca Chrystiakov a fost arestat a doua zi, tinut in inchisoare pina in 1938 iar apoi trimis pe front in 1941 unde moare ucis de gloante.
Calea ferata Baikal - Amur
In 1932 Partidul Comunist Sovietic a dat ordin pentru construirea unei cai ferate imense intre Lacul Baikal si Amur, riul care separa Rusia Sovietica de China. Obiectul era strategic. In anii aceia Japonia isi extindea sfera de influenta in Orientul Indepartat ocupind deja, in 1931-1932, Manchuria. Rusia nu avea infrastrucura necesara pentru a transporta trupe si munitii in cazul unui atac japonez iar comunistii sovietici au emis un ordin ca in trei ani si jumatate calea ferata sa fie terminata. Pentru munca au folosit intemnitatii, numiti zek de catre autor, adica "puscariasi" ori "tilhari". Intemnitatii fusesera arestati si condamnati pntru crime impotriva Uniunii Sovietice , a statului ori a comunismului. La inceputul anilor 30 Stalin a dat un cod penal special pentru persoanele acuzate de crime impotriva comunismului si a instituit tribunale speciale, numite "Tribunale revolutionare" care aveau ca scop principal judecarea si condamnarea la ani de munca fortata a persoanelor acuzate de crime impotriva comunismului. Acuzatii si intemnitatii erau atit barbati cit si femei. Crimele erau furt din proprietatea publica, prostitutie, sabotaj, critica la adresa organelor, etc.
Constructia caii ferate a fost pusa sub autoritatea directa a serviciilor secrete. In toamna lui 1935 cind Christyakov isi incepe postul de garda lagarul avea 170.000 de detinuti. Numarul lor a crescut in anii urmatori ajungind la peste 200.000 in mai 1938, an in care gulagurile sovietice aveau peste 1,8 milioane de detinuti. Cei 200.000 de detinuti care lucrau la calea ferata erau raspinditi pe o distanta de peste 2000 de kilometri. Erau organizati in brigazi de munca, numite "falangi" ("phalanx") in carte, fiecare brigada avind intre 250 si 300 de detinuti. Slujba lui Christyakov era supravegherea unei brigazi. Detinutii erau numiti "soldati ai cailor ferate". Conditiile in care munceau erau extrem de ostile. Christyakov scrie ca din noiembrie pina in martie-aprilie pamintul era inghetat, gulagul lui aflinduse undeva intre paralela 48 si 49, cam unde se afla Cernautiul. In conditii normale se putea munci doar 100 de zile din an, dar detinutii erau fortati sa munceasca tot anul, intre 16 si 18 ore pe zi. Multi mureau de frig, malnutritie, malarie, reumatism, accidente de munca, raceala, tuberculoza.
Odata cu inceputul razboiului cu Germania in 1941 constructia caii ferate a fost sistata. Rusia sovietica era epuizata si nu mai avea resursele pentru a continua. Constructia a fost inceputa din nou in anii 70 sub Brejnev, dar cu muncitori platiti, calea ferata fiind terminata spre sfarsitul anilor 80 sub Gorbacev. In final, ea a ajuns la 4.463 de kilometri.
Detalii crunte
In marea lor majoritate, detaliile si evenimentele din jurnalul lui Christyakov sunt crunte si inumane. Ele incep pe 9 octombrie 1935 cind Christyakov isi incepe munca la lagarul din Svobodny. Isi zugraveste colegii de munca, care deja lucrau acolo de mai multi ani, asemenea unor oameni salbateci, lipsiti de maniere, mereu incaierati, beti, nespalati, nebarberiti, lipsiti de igiena, vulgari, injuraturi. Dormeau intr-un dormitor comun in care era mereu galagie si era imposibil sa dormi. Se fuma intr-una, oamenii se incaierau, iar hainele le erau nespalate. Detinutii se rafuiau si ei, garzile cautind sa-i desparta. In putinul timp liber pe care il aveau garzile jucau biliard.
Des, detinutii evadau, uneori in grupuri mari de 10-15 persoane. Era datoria lui Christyakov sa-i afle. Uneori ii afla uneori nu. Nu se permitea impuscarea evadatilor pentru ca statul sovietic avea nevoie de munca lor. Uneori Christyakov era pe drum zile si nopti in sir cautind evadatii. Uneori ii afla la zeci de kilometri de lagar, ascunsi in stoguri de fan, prin mlastini, in surele taranilor, iar pe unii morti. Pe unii ii afla injunghiati si abandonati pe cimp, probabil in urma incaierarilor dintre puscariasi, iar pe altii, in timpul iernii, inghetati ori sfasiati de animale. Mergea dupa ei pe jos ori pe un cal, pe care o numea "gloaba" pentru ca abia se misca. Uneori mergea sa afle evadatii cu inca un coleg sau doi. Pe drum cautau si vanat. Mincarea in gulag era proasta si putina, fiind limitata la paine, bors, cartofi si din cind in cind ceva carne. Trecind prin sate cumparau carne si lapte de la tarani, dar mancarea favorita era piinea si smintina. Nu au reusit sa vaneze nimic. Pe ici si colo vedeau capre salbatice dar ele fugeau inainte ca garzile sa le poata ochi. Prin satele pe unde ajungea, Christyakov dormea din cind in cind si in casele oamenilor, pe care le descrie ca fiind simple si sarace. Ici si colo vedea icoane si Biblii in casele oamenilor, fiind surprins ca inca nu fusesera confiscate de comunisti. Interesante sunt si detaliile pe care le da despre bordeiele taranilor chinezi si satrele de tzigani peste care da din loc in loc. Ici si colo, dadea peste cabane de vanatoare ori pescuit ale bastinasilor siberieni care pe timpul iernii erau abandonate. Marsurile dupa evadati erau lungi, uneori de chiar 40 de kilometri, pe care ii facea pe jos.
Vremea era in permanenta rea si friguroasa. Inca din octombrie incepea sa inghete iar prin ianuarie temperatura ajungea pina la minus 45 de grade. Prin martie-aprilie zapada incepea sa se topeasca si devenea noroi. In mai si iunie, ploua noroiul luind loc zapezii. In iulie si august era cald iar la inceputul lui septembrie incepea toamna si racoarea cind oamenii incepeau iarasi sa fie deprimati. Ploile de toamna erau marunte si interminabile iar detinutii lucrau in ploaie, ninsoare si noroi. Dormitoarele nu erau incalzite. Detinutii furau lemnul alocat pentru tronsoane ca sa incalzeasca dormitoarele. La fel si garzile. Sobele erau primitive, iar garzile stateau la rind sa ajunga linga soba. Soba incalzea o parte a trupului dar cealalta raminea rece. Peretii dormitoarelor erau gauriti si frigul intra inlauntru. Garzile dormeau imbracate si se acopereau cu mai multe paturi. Dar si asa le era frig. Vara se spalau o data pe saptamina iar iarna o data pe luna. Nu era apa calda. Hainele le spalau rar pentru ca nu aveau sapun ori apa calda. Nici unde sa le usuce. Paltoanele erau rupte, apoi carpite iar apoi din nou rupte si lasate asa. Paltoanele noi nu mai ajungeau cu toate ca Moscova le promitea. Cizmele se rupeau dar cizme noi nu erau. Picioarele garzilor erau mereu ude si toti se temeau de reumatism si raceala.
Saptaminal garzile participau la ore de educatie politica. Christyakov, fiind mai educat ca ceilalti, era pus sa tina orele de educatie politica. O face fara, scrie el, sa creada in ce zice. Garzile nu erau interesate nici ele, dar nici nu comentau de teama sa nu fie arestati. Din cind in cind Christyakov tine si ore de ateism, explicind garzilor teoriile stiintifice despre aparitia vietii si a universului.
De la o vreme Christyakov cade in depresie. Mediul il deprimeaza. Atit cel uman cit si natura. I s-a spus ca dupa un an va fi lasat la vatra. Din vara lui 1936 asteapta semnale din partea oficialitatilor ca se apropie de demobilizare. Dar asteptarea lui e zadarnica. In vara lui 1936 primeste de la Minister din Moscova un pachet si intra in panica. Pachetul are mere, portocale si 250 de ruble. Ce sa insemne asta se intreaba el? Nu doarme de neliniste. Pachetul, isi zice el, inseamna ca cineva il urmareste, crezind ca face treaba buna, ceea ce pentru el e un semnal nu tocmai bun. Inseamna ca va fi tinut in post mai mult de un an. Se gandeste sa faca o crima, sa fie dat in instanta si condamnat de un tribunal revolutionar la citiva ani de puscarie. Asa, isi zice el, cel putin stii ca dupa dupa citiva ani vei fi om liber.
E curios ca, in timp ce el aminteste sarbatorile comuniste, cum ar fi 1 mai si 25 octombrie, Christiakov nu mentioneaza de fel Craciunul, Pastele ori vreo sarbatoare crestina.
AFR va recomanda o recenzie in engleza a cartii lui Christyakov:https://www.spectator.co.uk/2017/05/my-life-in-a-gulag-the-horror-of-stalins-prison-camps/
COMENTARIU DIN AUSTRALIA
Buna ziua: Mă numesc [ ............ ], locuiesc in Australia, și așa precum știți deja aici a avut loc un plebicist prin care populația a avut dreptul de a da un răspuns de DA sau NU în dreptul legalizării căsătoriilor între persoane de același sex. Deși numărul de cupluri homosexuale din Australia este în cele mai bune sondaje de 57 000 ceea ce reprezintă sub 1% din cuplurile din Australia, populația a răspuns în mod devastator cu un DA de peste 61%. La data de 15 noiembrie a căzut și Australia! Votul de DA a dat aripi celor din parlament care au de gând să oficializeze acest lucru înainte de Crăciun, fără ca măcar să ia în considerare protecția religioasă cel puțin. Au fost propuse două proiecte de lege, unul întocmit de către senatorul liberal James Paterson care oferă protecție religioasă, iar celălalt de către senatorul Dean Smith, care oferă după părerea mea protecție doar organizațiilor religioase (delaii aici http://www.afr.com/news/policy/samesex-marriage-bills-explained-dean-smith-vs-james-paterson-20171113-gzksw7)
Deși toată clasa politică a promis înainte de plebicist că vor avea în vedere la modul serios protecția religioasă în cazul în care se va ajunge aici, se pare că acum au uitat de toate promisiunile și grăbesc doar legalizarea căsătoriilor homosexulae fără a pune preț pe libertatea religioasă! Săptămâna trecută proiectul de lege al senatorului Dean Smith a trecut în senat (detalii aici http://www.huffingtonpost.com.au/2017/11/28/same-sex-marriage-breakthrough-as-the-dean-smith-bill-passes-the-senate_a_23291068/) Începând de ieri dezbaterile au trecut în Camera Reprezentanților, și se pare că sunt șanse mari ca acest proiect de lege să treacă și aici!
Am rugămintea să vă adresați comunităților române printr-un mesaj în care să cereți susținerea în rugăciune pentru ceea ce se întâmplă acum în Australia. Zilele acestea sunt decisive pentru viitorul Australiei în ceea ce privește libertatea de conștiință și libertatea religioasă. Am rugămintea doar să nu menționați numele meu. Vă mulțumesc. P.S. Dacă doriți să vă afiliați în vreun fel sau să aflați mai multe informații obiective legate de familie în Australia, există o asociație Marriage Alliance ( http://www.marriagealliance.com.au ) unde puteți să-i contactați, să vă afiliați la mailing list sau să obțineți informații. De asemenea în parlamentul Australian există un Lobby, Australian Christian Lobby ( http://www.acl.org.au ) care de asemenea au luptat și luptă pentru familia tradițională. Cele două grupări de mai sus au făcut campanii extraordinare în perioada plebicistului.
CAMPANIA DE INFORMARE PENTRU ROMANII CARE DORESC SA MUNCEASCA IN STRAINATATE
În ultima perioadă, în contextul mai larg al migraţiei forţei de muncă din România, Ministerul Afacerilor Externe se confruntă cu o serie de situaţii în care este nevoit să intervină pe canale diplomatice pentru asistarea cetăţenilor români care desfăşoară activităţi lucrative în străinătate, transmite un comunicat de presă al MAE, preluat de Romanian Global News. Creşterea gradului de libertate a circulaţiei cetăţenilor români a dus la o creştere a vulnerabilităţii acestora în faţa unor oferte de muncă aparent mai avantajoase, în spatele cărora, de multe ori, se ascund reţele de trafic de persoane. În aceste condiţii devine imperativă diseminarea de informaţii utile către grupurile vulnerabile.
În acest sens se înscrie o campanie publică a Ministerului Afacerilor Externe în colaborare cu Agenţia Naţională Împotriva Traficului de Persoane, vizând informarea cetăţenilor români care doresc să muncească în străinătate asupra pericolului exploatării prin muncă forţată. Proiectul comun urmăreşte să vină în sprijinul cetăţenilor români care intenţionează să îşi găsească un loc de muncă în străinătate, prin prezentarea unor informaţii minime pe care aceştia trebuie să le cunoască înainte să se deplaseze într-un stat UE sau stat terţ pentru încheierea unui contract de muncă. De cele mai multe ori, cetăţenii români care se deplasează în străinătate în scopul de a se angaja, necunoscând dispoziţiile legale din zonele respective, acceptă promisiuni verbale sau condiţii defavorabile de muncă impuse de către angajatori. https://www.youtube.com/watch?v=OfJPWRl-lzA&feature=share
ARTICOLUL 16 DIN DECLARATIA UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI
Articolul 16 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului afirma: "Cu incepere de la implinirea virstei legale, barbatul si femeia, fara nici o restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea sau religia, au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie. ... Familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului". Familia romana isi cere drepturile. Aceste drepturi le pledam, le-am pledat din 2006 incoace, si vom continua sa le pledam. Sunt cele mai pretioase dintre drepturi dar si cele mai abuzate azi. Pretuiti-le!
JOIN US ON FACEBOOK / URMARITI-NE SI PE FACEBOOK!
Am inceput sa publicam comentariile noastre de joi si pe Facebook. Va rugam sa ne urmariti si sa deveniti prietenii nostri pe Facebook: https://ro-ro.facebook.com/Alianta.Familiilor/
VRETI SA FITI INFORMATI?
Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic www.alianta-familiilor.ro.
FACETI-NE CUNOSCUTI!
Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-voastra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.
ANUNTURI
Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la office@alianta-familiilor.ro.
www.alianta-familiilor.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu