Nici
nu se putea alege un titlu mai potrivit ca acesta pentru o culegere de
pamflete scrise de distinsa doamnă
Florica Bud :„Secol de vânzare”.
Oare s-a vândut România? Se
vehiculează în mass-media că țara
mea „e o colonie”; că ea este condusă de aceiași oameni care erau și înainte de așa zisa„ revoluție”, că„ e aceeași Mărie cu altă pălărie”. Cert
este că țara mea
România în loc să meargă înainte, merge
tot mereu „înapoi ca racu”.
În aserțiunea de mai sus am comis o mare greșeală deoarece în titlu nu e
vorba de mândra noastră țară cu
lanuri mănoase și
oameni destoinici, ci de TIMP-SECOLUL e de vânzare,„ timpul nu mai are răbdare
cu noi”cum zicea regretatul M. Preda, el se duce, se tot duce-și ni-l iau alții, el se duce, se găsește-n târg.-Care târg?
-
Al istoriei!
-
Care istorie?
-
Cred, totuși că a noastră este, a poporului român care se
găsește la
răscruce de drumuri.
-
Odată cu timpul nemilos ce se scurge implacabil
merge și țara noastră România.
-
Unde se va duce?
-
Depinde de noi toți: scriitori, moderatori tv., oameni simpli
din popor etc.
-
În
această ordine de idei cartea Floricăi Bud abordează și
pune-n evidență
cu o ironie subtilă , dar ușor
de înțeles
defectele societății,
ale oamenilor și
instituțiilor
statului. Ea este rodul unui mare spirit de observație a
tarelor societății.
Dar să revin la coperta
numărul I a cărții
care e foarte sugestivă!
Ea prezintă un desen cu
niște
oameni care merg legați
la ochi în șir
indian, unul după altul spre un „țel”
numai de ei știut.
Să fie„românul ”în drum spre votare? un
Caragiale actualizat?; să fie soarta scrisă-n stele pentru fiecare om care
merge pe pământ având destinul scris în
Cartea Celestă? Poate nu vom ști
niciodată! Autoarea ne lasă o pagină
liberă la interpretare și
înțelegere.
Totuși,
această abordare inițială
a cărții ne
îndeamnă pe noi cititorii să fim vigilenți, să deschidem ochii spre realitatea
înconjurătoare și
să nu mergem ca oile în râpă.
Se
pare că acești
tineri din imagine sunt încadrați
într-un ochi (ochiul vigilenței,
al treilea ochi-al trezirii spre spiritualitate și divinitate sau e„ochiul diavolului?”).
Numai viitorul ne va putea da un răspuns. În spatele oamenilor ce merg legați la
ochi se văd pădurile patriei
„spulberate” de vântul dispariției
și al
distrugerii. În prim plan se vede un tânăr care privește spre
„ochi” având mâna stângă ridicată spre înainte, spre viitor- oare care o fi
acela? Răspunsul se lasă din nou așteptat sau interpretat.
Abordând această specie
literară în care au excelat: N.D.Cocea, T.Arghezi, Geo Bogza, Anton Bacalbașa, iar
mai târziu Corneliu Vadim Tudor-dna Florica Bud e mai aproape de Vadim Tudor ca
și
contemporaneitate și
subiecte de abordat, dar se detașează
net de acesta deoarece ironia și
umorul dânsei sunt temperate , nefiind ca niște bolovani ce lovesc societatea.
Deși se
adresează cititorului „pe cale de dispariție” totuși când ni se adresează nouă, celor ce-am
rămas să mai citim câte ceva- glasul scriitoarei se îndulcește și
asemeni cronicarului ni se adresează cu apelativul „Boiernași
Dumneavoastră” punându-ne dintr-o dată în postura de oameni cu timp liber și cu
bani.
Am observat un procedeu
stilistic de personificare a unor cuvinte obișnuite din discursul compozițional-tocmai
pentru a atrage atenția și a sublinia ideea ce se vrea a se
transmite. Exemple sunt foarte multe, punctăm doar câteva: „Partida
Ciociolinatelor Aripioara Română, Cum Să Râd De Voi Până-n Turul Doi,
Parlament...Afacere De Familie, Cooperativa Munca În Zadar, Măria Sa Binele,
Partidul Unic Neputincios Român, Măria Sa Țăranul Român, Clanul Antipurtător De Bârfe
Idioate, Agenția
De Redistribuție
A Divelor Din Sistemul Solar etc.
Mă întreb și eu
precum autoarea: oare s-a schimbat mult trâmbițata „epocă comunistă” sau e precum zicea
poetul: „Pleacă ai noștri/Vin
ai noștri/
Noi rămânem /Tot ca proștii”.
„O realitate
comunistă...care e valabilă, din păcate, și acum...când ...am lepădat public pielea
de drac a vechii orânduiri...Oare chiar am scăpat de ea sau a fost implementată
atât de bine în ființa
noastră încât a devenit asemenea unei veste antiglonț
impenetrabile? Mă întreb...câte rânduri de piei or mai fi rămas sub
ea?...Doar Cel de Sus și
cei...din Satelit cunosc adevărul!”-sunt cuvintele scriitoarei care cu un ochi
vigilent reușește să
surprindă aspecte importante ale societății actuale și de perspectivă.
Luate-n ansamblu aceste
pamflete reprezintă o„operă educativă”-un mod de a observa societatea și un mod
de-a încerca s-o redreseze, de a-i arăta drumul drept pe care ar trebui să
meargă.
Pamfletele scriitoarei
Bud Florica se adresează tuturor românilor într-un stil inconfundabil-punctând
încă o dată cu mult bun simț și
discernământ tarele acestei societăți: guralivele prezentatoare t.v., critici
literari „neaveniți„;„gropi”în
asfaltul orașului,
în morală și-n
economie; mirajul t.v.-ului care nu prezintă interes practic care să-l ajute cu
ceva pe telespectator...
TELEDIVELE reprezintă o
specie de personaje abordate cu mult realism și umor.„ Ce este o cupă de silicon? mă veți
întreba Mireni Dumneavoastră, în plin sezon electoral!! O cupă de silicon este
cea mai proaspătă unitate de măsură propusă de forumul evropean, pentru a fi
supusă la vot ca unitate de măsură a ...INTELIGENȚEI
DIVELOR BLONDE, veți
sări de pe divan”.../Dar vă las să citiți pe Dumneavoastră pentru a vă delecta
personal...
E prezentă diva care a
plecat în Maroc și
s-a întors de acolo și
lucrează acum tot la t.v.; dar mai scrie și cărți de o valoare discutabilă. Nu o numesc
nici eu –precum nu o numește
nici autoarea-se știe
prea bine cine este această Coană Chiriță, autoarea îi sugerează să scrie o piesă
de teatru deoarece„joacă bine teatru”într-o secție de lux pentru VIP-uri. Eventualele
cuvinte ale divei sunt edificatoare:„Sunt norocoasă având lipici la români,
pentru care reprezint un fel de amantă sau logodnică a Americii după Marlyn
Monroe că, sărac cum este poporul meu, nu-și permite o logodnică proprie, așa
scumpă ca mine, eventual poate să mă importe după ce m-a exportat...”genul de
bussines pe care îi fac românii...cumpără scump ceea ce au vândut ieftin.”Se
întoarce, dar nu ca parteneră a lui nenea Mazăr...”
Deși
feministă convinsă- autoarea lovește în acele femei care ajung în Parlamentul
României fiind „remorcate” de bărbați.„Stați acasă
domnițelor și creșteți-vă
pruncii și
abia apoi dacă credeți că
aveți ceva
bun de făcut pentru țară,
să intrați
în politică, dar... dacă se poate, pe picioarele voastre, fără a fi
...remorcate!”
Pentru ce și-au
propus unii politicieni a face pentru prosperitatea țării-numele
noului partid care nu va face nimic pentru alegătorii săi e cum nu se poate mai
bine ales de către scriitoare: „PARTIDUL SFÂNTA AȘTEPTARE„.
Spiritul
polemic și
umorul„acid„se întretaie aproape-n fiecare frază în care de fapt gândul
AUTOAREI-PATRIOT-FLORICA BUD e la cetățeanul de rând, la omul cinstit care așteaptă
de la oamenii politici să-și
îndrepte privirea și
spre ei-nu numai spre propriul buzunar.
Se prezintă politica
celor care construiesc în Baia Mare prea multe mall-uri în loc de fabrici și uzine
în care să lucreze populația
orașului.„Mall
în locul fabricii de lapte, unul în locul celei de textile și unul
drept premiu că suntem atât de receptivi la nou”...
Ca o concluzie-IATĂ CUM
ARĂTĂ TABLOUL PAMFLETELOR FLORICĂI BUD: ironie subtilă, umor spumos, viziune
realistă asupra aspectelor sociale, politice și economice ale țării,
ritm alert, interogații
care-și așteaptă
răspunsuri de la istorie(„ Vreau și eu un cărtăresc în anul 2050”, „Niciodată
n-a avut lumea literară atâția
dottori și
dottorese etc).
ULMENI-2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu