Cronică literară George Petrovai - "Balade pentru neapatici"

Autorul, poet și eseist-filozof al timpurilor noastre, George Petrovai este născut și trăiește în Maramureșul țării noastre, una din cele mai frumoase zone ale lumii, locul în care oamenii au o puternică credință, obiceiurile și tradițiile se păstrează cu sfințenie din generație in generație, iar portul popular este un gest de bun simț la sărbătorile religioase importante. Ținutul Maramureșului este vecinul ținutului nașterii mele – Hotinul. Poate și din acest motiv, scriu cu plăcere aceste câteva rânduri, la invitația prietenească a autorului.

   Apariția acestui volum de balade ce redau realitatea imediată a vremurilor pe care le trăim, nu poate fi decât îmbucurătoare sufletelor noastre, întrucât exprimă clar, cu o observație și analiză adâncă, ceea ce simte omul, determinându-l a-și cânta uneori cu tristețe neputința, alteori a prinde curajul de a intra în hora celor mulți năpăstuiți care, vor și trebuie să facă ceva să schimbe lucrurile.

   Iubirea de țară, grija pentru viitorul ei sunt sentimente puternice exprimate de autor în versurile  în care rima îl încântă pe cititor. Poetul de cele mai multe ori se revoltă, uneori însă, nu-i lipsește hazul discret, caracteristic acelor locuri, dacă ne amintim de Cimitirul vesel din Săpânța, unic în lume și emblematic pentru țara Maramureșului: C-o nesimțire grandioasă/ promit a țării reclădire,/ de parcă nu ei și ai lor/ au stors-o pân’ la istovire…// Răbdarea la români fiind/ o seculară însușire,/ ei prin tunel vedeau cum scade/ a luminiței pâlpâire/ […] Lăsând așa, an după an,/ divinul drept concret să fie,/ au constatat că-n România/ progrese-s doar în mișelie…//

   Neiertător, poetul atenționează: La drept vorbind nu-i de mirare/ că furtu-i la români veche poveste;/ mirarea vine de acolo/ că încă ce fura mai este.//

   În altă baladă autorul explică: Când țara-i mult prea vlăguită ca fiii toți să și-i hrănească,/ este normal ca unii rostul/ printre străini să și-l găsească…//  Și, în încheierea volumului aflăm o  „Odă României”: Nimic pe lume nu-i mai sfânt/ decât iubirea gliei strămoșești,/ ce sufletul ni-l plămădește/ din lacrimi, jertfe, doine și povești…//

   Să ne bucurăm de apariția acestei cărți și să „cântăm” împreună cu autorul, strofele acestor balade!

   Vavila Popovici – Carolina de Nord, USA