Am ajuns la o degradare anatomică severă!
Miros, fără să vreau
A necinste şi ură
Fără Tine !
Doamne sunt clandestin al florii
ivită între spini ...Ajută-mă!
Trupul meu, altarul Evei
E mai diform ca niciodată;
Sufletul îmi sângerează asemenea crinului
Complementele îmi sunt străine...
Mă adăp DOAR cu marii poeţi români
Eminescu, Coşbuc, Vieru, Păunescu
Şi parcă nu mi-e de ajuns,
Apoi cu ceilalţi titani
Esenin, Puskin, Mayakovsky
Poeziile sunt ca lipitorile
Îţi sug seva vieţii de pământean
Pentru un poem reuşit aş vrea să mor
De "colţii mistreţului lui Doinaş"!
Îmi spune Hada, cafengiul
Că trebuie să avem o armată puternică
Dar din toate spuse de domnul ofiţer
Am reţinut că „poezia-i inima retrasă-n România”
Între atâtea cuvinte,
mi-e dor de limba lui Alecsandri,
de-a cronicarilor moldoveni,
de-a românilor ...
Între frunza toamnei din 1 Decembrie 2018
Şi căderea Imperiului Roman
Mă interesează, egoist fiind
Doar căderea mea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu