Mama Viorica la papa
Francisc
sau invitație la haz în vastul nost necaz
Nu-i ușor să fii prima femeie premier al României ante și postdecembriste, adică să stabilești o premieră politico-istorică, ce ia prin surprindere
până și mult încercata noastră
limbă, incapabilă de data asta să reflecte sfidătoarea atotputernicie
pesedisto-aldistă, pentru unii (cei puțini) mumă, pentru alții (cei mulți) ciumă. Într-adevăr, căci în pofida șanselor de „îmbogățire” oferite necontenit de agramații cu ifose patriotarde și a celor cu pretenții cosmopolite, limba română continuă să nu fie deranjată
de conservatorismul său aparent și, ca atare, de androcentrismul ei la acest capitol:
admite forma masculină „premier” (la plural „premieri”), dovadă peremptorie a
milenarului patriarhat politic practicat pe aceste meleaguri, dar - în opinia
moderniștilor, sodomiților și
globaliștilor – vădește o prearegretabilă nepăsare față de varianta feminină a acestui concept de mare
actualitate ginocentristă (de pildă, respinge cu oroare extrem de sugestivii
termeni „premieriță” și „premieroaie”), forma „premieră” (la plural „premiere”)
având darul de-a crea o ireverențioasă confuzie prin sensurile dicționărești
„Prima reprezentație cu
public a unei opere, film sau piesă de teatru”, „Persoana care conduce și, mai ales, execută probe într-un atelier de croitorie
sau într-o casă de modă”, „Noutate sau eveniment care inaugurează o anumită
activitate”, respectiv „Acțiunea
de-a premia pe cineva”.
Potrivit
acestor precizări, Viorica Dăncilă poate fi considerată o premieriță fruntașă
într-ale guvernării după ureche (tocmai de aceea, deseori într-o ureche!),
măcar pentru faptul că reprezintă un stupefiant divertisment în politica
noastră postdecembristă, o politică de râsul curcilor și de plânsul tuturor poporenilor cu scaun la cap.
În plus,
luând aminte la „succesurile” înregistrate pe plan internațional (Bruxelles, Israel, Vatican), doamna Dăncilă,
dimpreună cu armata consilierilor dariusvâlcovi și a miniștrilor,
constituie garanția de coșmar a grosului românilor că, prin inflație și
scumpiri, traiul lor se va tot înrăutăți (avântul sărăciei nu poate fi ținut în frâu cu firimiturile azvârlite salariaților și
pensionarilor), că - prin aberația
politicilor economice și fiscale
– România își va consolida poziția de codașă în Uniunea Europeană, că lupta nelegiuților cu ștaif
politic pentru încălecarea Justiției se va intensifica pe măsură ce ne apropiem de
alegerile prezidențiale și că din acest
penultim motiv trebuie să ne pregătim fizic și psihic ca să putem face față sancțiunilor
anunțate de oficialii europeni
pentru toate țările preocupate doar
de coaja democrației.
Tulburată
de toate aceste sumbre perspective, de răspicata neîncredere a președintelui Iohannis în însușirile sale premierești, precum și de precaritatea cunoștințelor ei de
exprimare și comunicare (inclusiv
în limba română), nu-i de mirare că Viorica Dăncilă s-a zăpăcit atât de tare în
fața papei, încât a confundat
dorința cu putința – dorința
dumneaei de a fi gazdă (proverbiala ospitalitate românească a îmbrobodit-o că
totul e aranjat pentru începutul anului viitor) cu putința diplomatică a Suveranului Pontif!
Sighetu
Marmației,
13 mai 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu