Poezii de Mihai Epli

Abătut

Prietene 
Supărarea trece
Oriunde e bine
Că ești înconjurat de stele -
În jurul tău adoarme
Lumina purificatoare
Ce acum naște
Amintiri-le-mi adunate

Solitar

Te aștept iubito
Pe taverna goală
Azi îți simt lipsa 
Mi-e atât de frig memento
Încet încet îmi moare inima

Sunt ca o floare
Ce ofilește în tăcere
Nici o rază de soare
Azi nu mă mai încălzește

Revedere

Aproape de stele 
Însă, departe de tine
Mă aflu solitar, acum
Îmbrățișat de melancolie
Văzându-te plină de lumină
Mai mirifică ca niciodată
Te aștept înăbușit de fum
Lângă o cafea și o țigară
Mai supărat ca niciodată
Pe taverna noastră goală

Suferinţa

Suferința sufletului
E o stare din viață
Unde
Capcana timpului
Atinge prin speranță
Cerul născător de lumină

Suflet solitar

Iubito,

Între lumină și întuneric

Sufletul meu melancolic

Te așteaptă memento

Lacrimi închise

Se scurg din mine

E noaptea-n care

Strălucirea ta dispare

Printre stelele albastre

Inimă ce plânge

Inima mea vie

În lipsa ta devine

Uitată de lume

În noaptea asta

Speranța mea adie

Căutând a ta iubire

Oare

Astrele ce cad în neștire

Sunt lacrimi purtătoare

Născute din tine?