ÎNTOARCEREA ÎN TIMP - FEMEIA DIN VIS

Roman de MILIAN OROS

      (note de lectură)

Romanul  „Întoarcerea în timp ”de Milian Oros apare la Editura Enesis, Baia Mare în anul 2019, se vrea o continuare a romanului „Femeia din vis” din 2015; deosebirea dintre cele două romane este faptul că-n cel de-al doilea triumfă iubirea, totul este fantezie și vis; Zedac în viața reală  este doctor iar la întâlnirea cu Marele Preot a lui Zamolxe se produce dedublarea „eului” devenind locuitor al orașului subteran Tomassis; casca oferită de Vezinas îl face să revadă amintirile stocate în subconștient. În povestea cu romanii Zedac apare staraoste rănit, istoria vieții lui Zedac-dac e foarte interesantă. Odată cu călătoria în timp a lui Zedac –pleacă și soția lui Arina imaginându-și tot felul de ipostaze.

Einstein zicea că dacă am folosi toată  capacitatea creierului am deveni invizibili. Cred că invizibil a vrut să devină scriitorul Milian Oros-  atunci când s-a teleportat din prezent spre trecut timp de trei ani virtual, imaginativ, care au fost de fapt trei zile în realitate. Pe tot parcursul lecturării cărții am simțit că autorul pendulează între prezent și trecut, dar până la urmă prezentul învinge, deși autorul se întreabă mereu care e adevărata lui stare, tot el își răspunde că nu înțelege ce se întâmplă cu conștiința lui. Am să încerc să clarific lucrurile creației. De fapt cel care conduce narațiunea este subconștientul autorului.

Încerc să dau o definiție a subconștientului ca să fiu mai bine înțeleasă, nu înainte de a spune că întreaga narațiune este străbătută de iubirea față de semeni-în primul plan familia, și, apoi sentimentul patriotismului, al datoriei istorice față de străbunii noștri daci care și-au dat viața pentru țară. Viața poate fi înțeleasă privind în urmă, dar trebuie trăită privind înainte!-zicea un proverb vechi.

Deci, „subconștientul este totalitatea fenomenelor psihice care se desfășoară la un moment dat în afara câmpului conștiinței și care au putut fi anterior conștiente sau ar putea deveni conștiente ulterior.”(V. Breban,  Dicționar al limbii române contemporane. 1980).

„Subconștientul e o treaptă a conștiinței,  cuprinzând reprezentări și impresii care au fost odată în lumina conștiinței și care rămân confuze până la o revenire în sfera conștiinței clare.”(Dicționar de neologisme, Florin Marcu, 1966). „Subconștientul este un termen folosit de psihanaliști pentru a desemna sfera fenomenelor psihice care se desfășoară în afara conștiinței și care au putut fi anterior conștiente sau ar putea deveni ulterior conștiente.” (D.E.X.-1975) etc.

Soția lui Zedac- Arina  a murit după ce a născut-o pe Adina; era o durere prea mare.  Deci, scriitorul trece dintr-un timp în altul; aceste întâmplări sunt chiar insuportabile-scriitorul a vrut să schimbe timpul, iar apoi după ce a desființat bariera timpului, începe să mărturisească soției sale tot ceea ce gândește și, ulterior povestirile sunt scrise și-într-un jurnal ce va fi citit de Arina.

S-ar putea numi această carte „teoria lui Einstein în acțiune” sau„ subconștientul în acțiune”, suprapunerea temporală, roman în roman, trecerea din trecut în prezent sau viitor, de la vechii daci în zilele noastre, în zilele vechiului Imperiu Roman în care dacii erau luați ca sclavi, puși să lupte ca și gladiatori până la moarte în Colosseum, fiind cum se știe din istorie de la Homer „cei mai viteji dintre traci”. Se știe că subconștientul conține acea scânteie divină din orice om, care e dată de divinitate, care ne ajută să ne apropiem de Dumnezeu și care se va întoarce la moarte tot de unde a plecat-în lumină , da, în lumină!

Într-o perioadă de neliniște interioară a simțit că timpul „se dilata nefiresc” iar  sufletul Arinei putea să fie cel din trecut, dar și cel din prezent-„deși lipsise doar trei zile, i se făcuse un dor teribil de Adina, fetița lui”-în drum spre casă „i se derulau imagini din alt timp, demult trecut, totul suprapunându-se și împletindu-se după legi cunoscute doar de subconștientul său.” Ochii fetiței Adina îl impresionează pe Zedac și-i transmit energia dătătoare de viață necesară. A dat timpul înapoi cu trei ani ca să poată fi cu Arina din nou; la București în loc să-și găsească fetița și pe mama lui, o găsește pe Adina-iubita lui; iar restul evenimentelor nu s-ar fi întâmplat, deci visul lui de a se întoarce în timp s-a împlinit; se zice că nu-ți dori prea mult ceva că, s-ar putea să ți se întâmple.  Și acum autorul se întreabă dacă e vis sau realitate tot ce i s-a întâmplat în cei trei ani și, continuă să trăiască între vis și realitate-cum zicea Eminescu: „că vis al morții eterne e viața lumii întregi” sau „La ce statornicia părerilor de rău,/ Când prin această lume să trecem ne e scris/ Ca visul unei umbre/ Și umbra unui vis?”

Era un coșmar pe care îl trăia-calculatorul arăta că se află „cu mai bine de trei ani în urma celei în care credea el că s-ar afla” Rațiunea îi spunea că așa ceva nu e posibil și totuși el s-a întors în timp, scopul ascuns, încă nedeslușit de conștient a fost acela de a o salva pe soția lui de la moarte- prin acea operație la inimă și apoi să fie pregătită a da naștere unei ființe. Deci, Divinitatea le-a oferit o nouă șansă.

Se ia ca probabilitate și existența unui univers paralel care din anumite motive s-a intersectat cu cel prezent. De fapt teoria cuantică spune că toate lucrurile sunt conectate, timpul nu există, el este o creație a omului, se poate trăi simultan în timpul pe care-l alegem și că totul e într-o continuă mișcare și schimbare.

Cartea conține lumini și umbre, e scrisă de la A.la Z. în lumina credinței actuale creștine, dar și trecute-a dacilor conduși de Marele Preot și de Zamolxe.  Numele femeilor încep cu litera A(Arina, Adina, Andrada-mama lui Zedac) și al bărbaților cu Z –deci de la alfa la omega, începutul și sfârșitul, aș zice prezentul și trecutul , că viitorul nu-l știm… Zedac scapă cu viață de la bătălia cu romanii în care a murit Decebal și se povestește un alt episod în care dacii reușesc să recupereze capul și mâna dreaptă a lui Decebal de la romani în timpul unei lupte minuțios pregătite.

Iubirea fizică și psihică dintre cele două personaje Zedac și Arina apare și reapare într-un cadru de poveste transcendentală departe de timp, dar, mai ales în prezent; prezent care are la bază un trecut de numai trei ani în care Zedac, personajul principal nu-și amintește ce s-a întâmplat cu el; trecerea în timp se face printr-o pânză luminoasă, într-o peșteră unde poate intra după o luptă cu lupii, s-a demonstrat„ că timpul curge în două sensuri, spre viitor și spre trecut.”

Realitatea e de tip cuantic, lucrurile sunt legate unele cu altele, trecutul cu prezentul, iubirea față de toți și toate lucrurile ce ne înconjoară, dar mai ales iubirea față de trecutul glorios de luptă al dacilor-ce nu trebuie uitat nici de contemporanii noștri- e o idee ce apare mereu și mereu…dezvoltată artistic prin teleportarea lui Zedac prin peșteră în alte timpuri îndepărtate- pe când Zedac  era un luptător dac(așa cum îi spune și numele)care-și apăra țara și poporul de cuceritorii romani, parcă s-ar naște din nou și ar începe o nouă viață: „eroul” nostru trăiește în două lumi, chiar în convorbirea cu Arina(pag. 13)spune acesteia că ar putea fi daca Arina din „viziunile” sale, deci granița dintre trecut și prezent e nesemnificativă, se poate chiar exclude…prin portal ajunge în altă dimensiune…zborul prin prăpastie-plonjează între vis și realitate-toate apar ca un dar divin(„nihil sine Deo”).

La un moment dat „conștiința de sine îl părăsi, simțindu-se una cu conștiința universului”   și se simțea atras de„ Femeia din vis”-celălalt roman al său; unele lucruri s-au întâmplat datorită faptului „că pierdusem contactul cu adevărata sursă de energie care se află mereu în interiorul nostru.” Explicația  este aceea că energia noastră face parte din energia cosmică, se poate conecta la aceasta în anumite condiții, poate cu conștiința să acceadă mesajele celeste în condițiile unei conștiințe pure sau modificate-la un moment dat, scriitorul nu știe dacă trăiește un vis sau în realitate „totul pare un joc de holograme, într-o rețea energetică complexă și că „ am fi un experiment al unor ființe superioare”.

Ceea ce se întâmplă prin vis e un mister continuu ce te ține cu sufletul la gură și de aceea și eu după ce tot am amânat citirea acestei cărți, având alte planuri pe moment, când am început s-o citesc după două pagini am lăsat-o iar, ca să mă documentez din celălalt roman ce e cu Adina; nu l-am găsit, și, atunci am terminat de citit acest roman într-o singură zi, nu am făcut nici o legătură cu anteriorul.

Se știe că uneori visele ne transmit mesaje ce devin realitate pentru că atunci când dormim sufletul călătorește în univers și prin niște asociații de idei, mai ales imagini sau povestiri cu înțeles îndoielnic, ne pot transmite unele mesaje adevărate ce se confirmă în timp. Zedac scria :„De multe ori, după ce ne trecem trăirile pe tărâmul timpului trecut, este greu să le deosebim de vise”.

S-ar putea deosebi ca subteme al acestui roman: visul, umbra, reîncarnarea, cultul dacilor, teleportarea, adevărata istorie a neamului nostru, meditația despre viață și moarte-iubirea fiind tema principală-autorul se întreabă dacă Arina este sufletul lui pereche; „Fericirea  ți-o dăruiești tu, depinde de tine și nu de alții…” Împărtășirea iubirii e asemănată cu un bulgăre de lumină care luminează puternic iar  viața lui Zedac, pe atunci când era dac, era doar în parte a lui, restul era parte a universului dac „ atâta timp cât pe acest pământ se plimbă picior de roman.”

Scriitorul vede cu sufletul și cu inima multe lucruri ce-ar fi existat, multe legende nedezlegate, -Mu-continentul scufundat, urmându-l pe Jules Verne autorul își imaginează interiorul Pământului dus de atlantul Osenos, armele de luptă ale dacilor aflate în grotă: sulițe, săgeți, arcuri, săbii încovoiate, topoare și scuturi etc.

Într-o convorbire a  unui român cu un englez se spune că românul laudă România cea bogată și frumoasă- la care englezul îi răspunde: „Așa-i, păcat, însă, că-i locuită!” Iar eu aș adăuga la această convorbire relatată în carte că-: România-fiind așa frumoasă și bogată nu va rezista mult să rămână așa- fără luptă…că prea mulți ne râvnesc bogățiile noastre!

Închei prin a recunoaște ca și autorul că: „iubirea e cea mai puternică forță din univers și dacă înțelegem asta, atunci mai avem o șansă.  Mă refer aici atât la omenire, în general, cât și la fiecare individ în parte.”

                                       OLIMPIA MUREȘAN,L.S.R.-filiala Maramureș