“Homo homini… virus”

“Homo homini… virus

'Timpul ce mă înconjoară nu mai e timpul meu.' Vintila Horia (Jurnal de sfârșit de ciclu, 1989-1992. Jurnal torinez, 1978 )

Mă întorc de la o instanţă prahoveană, acolo unde procesul clientului pe care-l apăr este o excepție de la faimosul decret de instituire a stării de urgenţă. Pe drum, o sun pe fiica-mea și o anunț că trec să-i aduc niscaiva merinde; o scutesc astfel să iasă cu tancul din casa în vremurile astea deprimante. Când ajung, o găsesc în faţa blocului, ușor stingheră. Mă prefac că nu-i observ fâstâceala. Stă la distanţă de mine, de parcă aş fi ciumat. Schimbăm vorbe de prisos, o complezenţă stânjenitoare. Ia sacoșă, având grijă să păstreze intervalul acela insuportabil dintre noi, și se depărtează. In definitiv, li s-a spus de atâtea ori să se ferească, să nu intre în contact cu babalâcii încât s-a conformat docil. Un medic celebru, de pildă, i-a sfătuit să-și ocolească părinții și bunicii aproximativ zece săptămâni, răstimp în care le pot cumpăra una, alta, însă cu condiția sa le lase plasele cu târguieli in pragul ușii. Or, Aldous Huxley ne-a atenționat de mult ca repetarea la nesfârșit a acelorași propoziții, îndeosebi a celor vădit neverosimile, le conferă acestora statutul de adevăruri, geaba ţipa în pustiu Bertrand Russell că o minciună, chiar dacă e reluată de un milion de ori, tot minciuna rămâne. Explică-le sofismul cu pricina internauţilor îngrămădiți în turmă și dracu' te-a luat direct în furcile-i ascuțite!

Șovăiesc în loc, descumpănit. Se întâmplă prima oară să nu-mi strâng în braţe copila și să n-o pup. Frati-su, mai mare cu șapte ani, de aproape o săptămână se dă extrem de ocupat si nu s-a sinchisit sa vina pe acasa. Retelele de socializare i-au tampit iremediabil, progeniturile noastre sunt cei mai naivi cobai din istoria omenirii. Ii compătimesc si le amintesc ca sărmanul Pavel Morozov, prichindelul mujic, avea o scuza turnându-și părintele la securitatea sovietica. Cei de azi n-au niciuna, ei capitulând de buna voie în confruntarea cu minciuna propagata mediatic. Ca sa se petreacă mizerabila metamorfoza, mai întâi li s-a băgat in tărtăcuţele crude că ascendenții lor sunt niște neisprăviți. Apoi, li s-a inoculat pervers ideea ca raul actual este imputabil ălora bătrâni, edecurilor comuniste. Basca nostalgice, vasăzică o masa de frânări, de reacționari periculoși, numa' buni de spânzurat în piața publica! Propaganda otrăvitoare a lucrat neîntrerupt in anii din urma, cu liotele cretinoide defilând precum sumanele verzi de odinioară pe bulevardele, virtuale, de data aceasta. Alde Liiceanu (nici el vreo trufanda!) au scris cu manie hastagista despre 'gurile fără dinți', iar specialiștii in finanțe au arătat tot înspre defavorizații lui Cronos ori de câte ori au încercat sa explice dificultățile bugetare ale nației. Oare într-atât de pernicioși sa se vădească bieții pensionari, memoria vie a unei societăți obsedata sa-și taie rădăcinile? Ca sa supraviețuim in continuare dimpreună, puberii au fost siliți să opteze, și la cantatul dintâi al cocosului ne vor repudia, e la mintea găinii. Cui sa mai fie trebuincioși întârziații in etatea înaintată? Si, pe deasupra, purtători de afecțiuni asociate…. Netrebnicilor – urlu la umbrele mefistofelice care se joaca de-a Dumnezeu cu o planeta cuprinsa de groaza -, opriți experimentul! 

Ne-ați răpit bucuria simpla și naturala, izvorâtă din cuibărirea la pieptul matern și patern, ori la al puilor maturizați dintr-odată. Nu v-ati saturat sa distrugeți familia cu conceptul tembel al sexului nedefinit si al căsătoriei contra naturii? Nu v-ați mulțumit ca le-ati frânt definitiv șira spinării, acum le transmiteți cinic, prin vocea boss-ului Organizației Mondiale a Sănătății, ca nu sunt invincibili si ca e cazul sa se rezume la rolul lor de raspandaci de veşti, și nu de virusi! 

Blestemați sa fiți de-a pururi, ciuma, holera si neamul Covizilor avizi de moarte să vă lovească, nemernicilor! 

Uf, m-am răcorit nițeluș… In vechime, nu mai rețin la care trib anume, vârstnicii erau urcați cu de-a sila în copaci si hâţânaţi aidoma roadelor. Cine cădea, avea soarta pecetluita. Astazi, aparent e altcumva, dar talcul euthanasierii nu diferă deloc. De ce m-as mira, de vreme ce homo homini (Homo homini lupus - Omul pentru om este lup)… virus?! Plaut s-a înveșnicit prin vocabulele-i nemuritoare, eu nu trebuie decât să le actualizez pandemic.

Imi recapăt anevoie pacea lăuntrică si privesc înfrânt peisajul dezolant. 

Un sentiment de revolta ma copleșește, nu pricep cum odraslele mele evita sa ma atingă!! 

'Omul a fost scos din suflet' (Vintilă Horia, Jurnal de sfarsit de ciclu, 1989-1992. Jurnal torinez, 1978), bolborosesc resemnat. Curând, vor regreta neapropierea prezentă, în pragul vârstei de 60 de ani orizontul ți se îngustează dramatic si finalul este iminent. Si atunci, la ceasul scăpătatului, pe cine vor mai îmbrățișa? 

Plec descumpănit, globalismul ne-a învins iremediabil, simt ca am devenit părintii vitregi ai pruncilor pe care i-am crescut în dragoste și buna-cuviință. 

Nici măcar nu mi-au oferit răgazul sa le amintesc inevitabilul decalog al manipulării formulat intru trezirea la realitate a maimuțelor cu smartphone. Il strig din goana autoturismului, insa nu ma aude nimeni, asa ca îl scriu aici, nadajduind ca l-o citi careva!

Asadar, autori cu identitate confuza (Noam Chomsky, de pilda, a negat paternitatea textului care circula neingradit in hăul intesat de zombi anonimi), disting zece reguli majore si anume:

1. Creează probleme aparent grave, care sa provoace o reacție de panica in rândul populației, astfel încât aceasta sa ceară singură măsuri limitative;

2. Distrage-le atenția de la problemele importante prin subiecte minore, dar cu impact emoțional maxim;

3. Pregateste-i treptat pentru politicile dure, acestea aplicându-se treptat, ceea ce le va face suportabile;

4. Amână executarea măsurilor austere, știut fiind ca e mai ușor sa obții un sacrificiu pentru viitor, deoarece oamenii trăiesc cu speranța ca vor reuși să evite acele sacrificii;

5. Infantilizarea populației prin argumente sau mijloace de informare in masa cu discursuri copilărești, puerile;

6. Nu uita niciodată ca emoția e dușmanul logicii, al rațiunii;

7. Calitatea educatiei data claselor inferioare sa fie cât mai slaba;

8. Incurajeaza mediocritatea si convinge populația că este la moda sa fii mediocru, vulgar, iar a fi prost, needucat, nu-i un handicap;

9. Cultiva sentimentul individual de culpa, astfel încât individul să se considere vinovat pentru greutățile prin care trece, atitudine care-l va împiedica sa se răzvrătească împotriva sistemului;

10. Convinge populația că nu există mijloace si strategii de manipulare.

Le corectez, le sintetizez oleacă și le aștern pe hârtie străbătut de un sentiment ciudat de îndoială. Caut un reazem, l-as ruga pe un staret sa ma povatuiasca, dar mi-e teama ca-mi va raspunde aidoma personajului vodolazkinian: 'Trăiește, prietine, cât mai aproape de cimitir. (…) Si, în general, trăiește singur.' (Evgheni Vodolazkin, Laur) Si daca, totusi, m-am ramolit si nu mai deslușesc conținutul realității din jur? 

Că tocmai ce-am împlinit 59 de primaveri si doua stări de urgenţă…”

Publicata in 25 martie 2020, pe siteul mariannazat.ro