Salut comunicatul președinției de trecere de la starea de urgență la cea de alertă, începând cu 15 mai, deși este tardiv, pentru că alte țări europene, mult mai lovite de pandemie decât România, au decis cu două trei săptămâni înainte măsuri de relaxare mult mai complexe și mai largi. Aceste țări au pus mai presus dreptul la viață și libertate, precum și la imunizare în aer liber, a cetățenilor. Suedia a fost un model lăudat de OMS. Conducătorii acestor puternice țări occidentale știu din filosofia istoriei că omul este o ființă socială și ținerea prea mult în captivitatea locuințelor și a fricii generale cauzează boli mintale și de sănătate generală, prin slăbirea imunității trupești și sociale, mult mai mult decât pandemia de Covid 19. Pe lângă libertatea economiei, aceste țări au deschis parcurile, pădurile, terasele, școlile și ceea ce pentru guvernanții noștri pare fără însemnătate: bisericile. Libertatea religioasă este un turnesol al sănătății morale și democratice a unei națiuni. Germania, Austria, Grecia, Luxemburg, Ungaria, Franța au început demersurile pentru deschiderea bisericilor. Biserica este un templu al sănătății morale și mintale, a unei societății, care privește spre cer și visează la perfecțiune spirituală, a unor popoare libere cu fruntea în sus, nu cu gura în jos, doar spre necesitățile trupului și stomacului. Noi care am trăit în comunism, în epoci în care au fost închise mănăstiri și dărâmate biserici, ar trebui să știm mai bine că nu există libertate fără biserică. Libertatea religioasă a fost dorința unui popor român subjugat în perioada comunismului sovietic, care punea în centrul lumii dictatura și neantul. Omul nou comunist era la prorpriu fără niciun Dumnezeu. Libertatea credinței este apanajul unor societăți libere, care își caută sensul și visul fericirii într-o lume mai bună așa cum au căutat-o și primii coloniști englezi care au debarcat pe pământul făgăduinței american, cu vasul Mayflower în 1620, o grupare creștină persecutată religios de un stat britanic care prigonea religia. Un motiv al căderii URSS a fost și crunta prigoană religioasă împotriva creștinilor de către conducerea sovietică care credea doar în nimicul totalitarist.
Am ascultat cu atenție discursul președintelui nostru despre mini-relaxarea din 15 mai și nu am auzit un cuvânt despre libertatea religioasă în România. Omul nu trăiește doar cu pâine, ci și cu Cuvântul Domnului. Vom putea merge la supermarket în continuare, pe aeroporturi aglomerate și la muzee, dar nu vom putea participa la actul liturgic și slujbele bisericii. De ce această prigoană neînțeleasă? România nu este URSS și modelul nostru cred că nu este RP Chineză. Nu se dorește ca românii să privească spre cer, cu speranță sufletului liber? Libertatea religioasă este primul semn de sănătate a unei societăți democrate, în care se respectă drepturile și libertățile omului. Pentru început se poate accepata accesul la slujbele religioase în jurul locașurilor de cult, în aer liber, cu distanțare. Participarea la slujbe este o formă de libertate și sănătate spirituală a unei națiuni libere. Cei care doresc închise bisericile gândesc și acționează totalitar ca urmașii lui Lenin, Trotki, Stalin sau Mao. Ei au gândirea celor care au privit spre Moscova roșie ca Dej sau Ana Pauker. Constituția România garantează libertatea religioasă și nimeni și nimic nu o poate îngrădi. Pentru libertatea religioasă s-a murit în decembrie 1989, când s-a strigat pe străzile din Timișoara, Cluj sau București: Vom muri și vom fi liberi! Numai adepții morții și neființei se luptă împotriva libertății religioase și a izvorului vieții. Tinerii din decembrie 1989 au înțeles că fără libertate suntem morți moral și fizic. Libertatea transcede constrângerile tiranice ale dictaturii.Omul fără libertate este mort. Salut inițiativa lui IPS Teodosie, pentru deschiderea bisericilor cu respectarea măsurilor igenico-sanitare. Aștept deschiderea bisericilor pe 15 mai. Numai în RP Chineză comunistă bisericile mai sunt închise. Trăim o distopie!? Virusul ideologic chinez să fi infectat structurile superioare ale statului? Nu putem trăi doar în imanent fără transcedent. Nu există democrație și drepturile omului fără libertate religioasă. Nu poate exista măsuri de relaxare și libertate fără deschiderea bisericilor.
Ionuț Țene
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu