Scriitorul Ioan Cosmuţa a împlinit 81 de ani! La mulţi, mulţi ani!

      Cei doi batranei, sot-sotie, aflati in cel de-al optzecilea deceniu al vietii lor, parasesc apartamentul in care au petrecut cele cinci luni de iarna, din noiembrie pana in primavara care a inceput sa bata timid la usa. In ultimii ani, acestia repeta ritualul cu regularitate, abandonand poluarea orasului in favoarea aerului ozonat din statiunea de munte din inima parcului natural al Muntilor Laurentide din Tara Artarilor. Li se zice munti, desi sunt doar dealuri impadurite brazdate de sute de piste de schi si de numeroase carari de promenada. Sunt locuri de o atractie deosebita, toamna pentru coloritul miraculos al frunzelor de artar, iarna prin abundenta de zapada si barurile pline de caldura de la picioarele partiilor, iar vara pentru excursiile pedestre si cicliste pe crestele dealurilor si pentru popasurile racoroase de pe terasele res­taurantelor.

Scriitorul „globe trotter” Ioan Cosmuţa la a cincea carte

Scriitorul Ioan Cosmuţa, pentru prieteni „Niţă”, s-a născut în Glodul Sălajului într-o familie de învăţători. După terminarea studiilor în domeniul hidrotehnic, la pensionare se stabileşte la fiica lui în Canada. Bun profesionist, cu o sănătate de fier, nu doreşte să-şi consume liniştit pensia bunicică din România şi îşi echivalează studiile pentru a munci pentru canadieni, unde devine expert şi membru al prestigiosului „Ordin al Inginerilor Canadei”. Faptul că a avut funcţii de conducere şi a construit zeci de baraje şi centrale hidroelectrice în ţară dar şi pe trei continente: Europa, America de Nord şi Africa, îl face să publice cinci cărţi cu experienţele trăite: „ Canada între vis şi realitate”, „România mea, Canada mea”, „Un român expert canadian în…Africa”, „Cu truck-ul prin America” şi cea mai recentă realizare literară „Evadat din jungla ebolei”. Apărută în condiţii grafice excelente la Editura Imprimeria Ardealul din Cluj Napoca, lector de carte dr. Viorel Hodiş, volumul îi este dedicat de autor unui prieten şi coleg drag, Pompi Manea, cel care a fost „un Mecena al Clujului, care a dus cu el în veşnicie valoroase proiecte literare”.
Aşa cum se anunţă şi din titlu, „Evadat în jungla ebolei” este o lucrare memorialistică, literară, de acţiune, iar autorul ne poartă prin jungla celor două Guineei, una fostă colonie franceză – Guineea-Conakry, alta colonie spaniolă – Guineea Ecuatorială.

La fel ca şi celelalte cărţi şi aceasta se dovedeşte a fi o carte de aventuri, un jurnal dens în care autorul  vorbeşte  cu nepotul lui şi ne duce în două lumi paralele: ţinutul african în care apare pe timpul misiunii lui în această ţară africană virusul ucigaş „Ebola” ceea ce-l determină să „evadeze” din jungla ecuatorială în satul natal de pe Valea Someşului, un meleag plin de istorie, cu bunele şi relele ce s-au întâmplat în diferite ocupaţii şi regimuri politice.
Revenind la acest proaspăt volum, Corneliu Nicolaescu afirmă despre autor: „Ioan Cosmuţa este un om de formaţie inginer dotat însă cu reale calităţi de scriitor, mânat în permanenţă de dorinţa fierbinte de a împărtăşi semenilor săi crezurile sale despre viaţă, adevăr şi democraţie, indiferent dacă se află în Canada, America, Africa sau România.(…) Un amănunt important este faptul că Omul nostru şi-a înscris numele printre ctitorii Cetăţilor Luminii de pe Someş, Drăgan şi Criş, lăsându-şi o parte din tinereţe înglobată în milioanele de metri cubi de beton ai Amenajării hidroenergetice de la Porţile de Fier, de pe Dunăre. În decada 80 a vârstei sale, inginerul Ioan Cosmuţa îşi continuă activitatea profesională pe continentul african, în zona ecuatorială, acordând asistenţă tehnică, în calitate de expert…canadian, la realizarea unor mari baraje şi centrale hidroelectrice, în Guineea Spaniolă. Şi, pe unde a mai umblat, şi mai umblă, nu a fost numai un constructor sau călător, ci şi un ochi avizat atent la viaţa celor din jur, astfel născându-se cărţile lui.”
Pentru Ioan Cosmuţa ingineria este o mare profesiune. Este fascinaţia de a vedea cum o plăsmuire a imaginaţiei se transformă cu ajutorul ştiinţei într-un plan de hârtie. Ca apoi să se materializeze în piatră, metal sau energie. Marea responsabilitate a inginerului, în comparaţie cu cei de altă profesie, este că operele lui se află sub văzul tuturor. El nu-şi poate îngropa greşelile ca medicul. El nu le poate face nevăzute şi da vina pe judecător ca avocatul. El nu poate, ca politicianul, să-şi ascundă lipsurile, dând vina pe opoziţie, sperând că oamenii vor uita. Inginerul, pur şi simplu, nu poate nega că el a făcut-o. Dacă lucrarea nu este bună se surpă, mor oameni nevinovaţi, se distrug vieţi. Inginerul Niţă Cosmuţa poate privi înapoi cu bucurie, construcţiile lui rezistă în timp la fel cum se va întâmpla şi cu cărţile Domniei Sale iar faptul că lângă Casa părintească şi vechiul nuc a construit o casă pentru bătrâneţile sale şi pentru întâlnirile cu fraţii şi amicii săi este ceva firesc pentru un OM şi un caracter deosebit!
P.S. Din surse sigure, am aflat că Ioan Cosmuţa pregăteşte o nouă carte, care va fi în vară  în librăriile clujene! O aşteptăm cu acelaşi interes major!

                                                                                                                                           GDL