Zeci de mii de români au luat drumul Germaniei
pentru a munci în agricultură, la sparanghel, în plină pandemie. Imaginile cu
mii de oameni înghesuiţi pe Aeroportul Cluj au făcut înconjurul lumii arătând
disperarea românilor dispuşi să rişte orice ca să scape de sărăcie. Printre ei,
soţii Mihai şi Maria Gogu, scrie Ștefan Lică în www.adevărul.ro.
Cu doar câteva zile înainte de Paşte, la mijlocul
lunii aprilie, Mihai Gogu (44 de ani) credea că a dat lovitura. Obţinuse un loc
de muncă în Germania, în agricultură, iar patronii nemţi i-au promis marea cu
sarea. Pe lângă un salariu cum nu ar fi luat „nici în 5 luni România”, germanii
se oferiseră să plătească biletele de avion şi să-i asigure condiţii decente de
cazare.
„Eram în plină stare de urgenţă, poliţiştii amendau
oamenii pe stradă din te miri ce motive, dar noi nu am avut niciun fel de
problemă, cu toate că mulţi dintre noi traversaseră ţara până în Cluj. Era
suficient să-i arăţi poliţistului actele în limba germană şi să-i spui că mergi
la sparanghel, iar el nu mai avea nimic de obiectat. Ne-au întrebat şi pe noi
unde mergem, iar când le-am spus cuvântul magic, sparanghel, a fost totul în
ordine“, îşi aminteşte Gogu.
Mai grav, unii dintre oameni proveneau chiar din
zonele aflate în carantină din judeţul Suceava, din focarele de la Pătrăuţi şi
Suceava. O parte dintre ei ar fi putut fi infectaţi cu noul coronavirus, însă
oamenii nu au fost nici măcar testaţi.
Fără
reguli de distanţare şi protecţie
Pe Aeroportul Internaţional din Cluj-Napoca a avut
prima surpriză neplăcută. Deşi avionul trebuia să decoleze între orele 12.00 şi
13.00, zborul a fost amânat cinci ore. După ore întregi de aşteptare, oamenii
sosiţi din toate colţurile ţării au dat buluc atunci când li s-a permis
accesul, fără să mai respecte nicio regulă de distanţare socială. De altfel,
imaginile cu mii de oameni înghesuiţi, fără a respecta nicio regulă de
distanţare socială, chiar sub ochii îngăduitori ai autorităţilor, au făcut
înconjurul lumii.
„În avion, lumea s-a urcat claie peste grămadă,
buluc, oamenii nu mai aveau răbdare. A fost un haos total acolo, te puteai
îmbolnăvi pentru că nimeni nu mai respecta nicio regulă“, rememorează românul.
Odată ajunşi în Germania, românii au fost duşi la
fermele la care urmau să-şi desfăşoare activitatea. Mihai Gogu a ajuns la ferma
Spargel Paul. Încă din primele zile au apărut însă şi primele probleme. Deşi se
stabilise că românii vor sta timp de 14 zile în carantină, în realitate, au
fost scoşi la muncă încă din prima zi, tot fără a se respecta regulile de
distanţare.
Trataţi
ca nişte sclavi în Germania
„Toţi cei care am mers acolo ştiam unde mergem,
adică era clar că ne aşteaptă o muncă grea. Şi ne-am asumat asta. Însă ceea ce
a am găsit acolo era total diferit de ceea ce ne-am înţeles cu ei înainte de a
pleca din ţară. La muncă ne transportau până pe câmp cu un autobuz plin ochi,
unde stăteam iarăşi toţi unul peste altul. Nu am primit niciun fel de
echipamente de protecţie, nici măşti, nici dezinfectant, mănuşi sau căşti. Se
lucra peste 12 ore pe zi, dar fără a păstra distanţa între noi. Ne-au scos la
lucru şi în duminica de Paşte, cu toate că ar fi trebuit să ne ţină în
carantină două săptămâni. Ne tratau ca pe nişte sclavi, doar că nu ne
biciuiau“, povesteşte Gogu.
Nici condiţiile de cazare nu erau cele agreate
înaintea plecării din ţară. Oamenii au fost cazaţi în containere şi li s-a spus
că va fi ceva temporar, doar pe perioada carantinei. Însă de o carantină nu
putea fi vorba, atâta timp cât muncitorii erau scoşi zilnic la muncă. În
camerele mici, oamenii erau ţinuţi câte patru sau şase împreună, iar în scurt
timp au apărut şi primele confirmări că boala, care le dădea târcoale, a
început să circule fără probleme printre ei.
Revolta
din containere
„Într-o zi când ne-am întors de la muncă, am găsit
trei români care rămăseseră în containere, refuzând să vină cu noi să lucreze.
Erau revoltaţi şi strigau în gura mare că nu au fost plătiţi şi că nu li se
respectau drepturile. Apoi, au apărut şi primele cazuri de Covid-19 printre
oameni. A fost momentul în care am decis să plec. I-am anunţat că nu sunt de
acord să mai lucrez pentru ei atâta timp cât nu-şi respectă promisiunile şi nu
asigură condiţiile minime. Ne-au spus că dacă nu vrem să mai ieşim la lucru şi
să respectăm regulile lor, să plecăm de acolo şi că altfel cheamă poliţia la
noi. Şi am plecat“, rememorează Mihai Gogu.
După câteva zile petrecute pe stradă, timp în care a
dormit pe bănci şi pe unde a putut, Mihai a reuşit să găsească două locuri de
muncă la abatorul Tonnies, pentru el şi pentru soţia sa.
Însă nici aici nu a fost scutit de probleme. Asta
pentru că, la scurt timp după ce soţii şi-au intrat în pâine, au fost anunţate
primele cazuri de Covid-19 în rândul muncitorilor români, bulgari şi polonezi.
Iar situaţia a degenerat rapid. În scurt timp, peste 1.200 de oameni au fost
infectaţi, majoritatea români. Practic, unul din şase angajaţi ai abatorului
s-a îmbolnăvit în această perioadă. Din nou, Mihai Gogu a luat decizia să
plece, după câteva săptămâni de muncă. Mai puţin norocoasă, soţia lui a rămas
să lucreze la Tonnies, dar în scurt timp a intrat în carantină.
Iadul
de la abator
„La abator am întâlnit condiţii mai bune, nu era ca
în containerele de la fermă. Aici am stat cu soţia într-o cameră, doar noi doi,
iar aici era curăţenie şi toate la locul lor. Munca era grea, chiar foarte
grea, dar pentru asta am venit, să muncim, aşa că nu aveam de ce să ne plângem.
Problemele au apărut când s-a aflat că sunt sute de oameni infectaţi. Mi s-a
făcut frică, oamenii se îmbolnăveau pe capete la muncă. Au fost infectate şi
cunoştinţe, oameni pe care îi ştiam personal. Din fericire, toţi au
supravieţuit. Eu am ales însă să plec, nu voiam să mă îmbolnăvesc. Mi-am băgat
preavizul şi am cerut să-mi se dea banii pe ultimele trei săptămâni, din care
două de muncă şi una de concediu. M-au refuzat, n-au vrut să-mi dea niciun
euro, dar eu luasem deja decizia şi am plecat oricum“, susţine Gogu.
Şi a plecat, dar nu înainte de a chema televiziunile
şi presa germană la abator. „Am apărut de trei sau de patru ori la ştirile ZDF,
am apărut şi la Euronews. Am ajuns să discut cu reporterul de la ZDF, îmi cerea
informaţii şi le prezenta apoi foarte corect la televizor. Şi asta i-a deranjat
pe patroni“, mai spune românul.
În disperare de cauză, fără bani, speriat că s-ar putea
îmbolnăvi în orice moment, Mihai Gogu a luat decizia radicală. A ales să se
întoarcă acasă. Dar pentru asta a suferit din nou în următoarele zile. A dormit
pe străzi, a stat ascuns pentru a nu fi luat la rost sau băgat în carantină de
poliţiştii germani. Pe drumul de întoarcere, a avut alte peripeţii. În
condiţiile în care traficul aerian dintre România şi Germania nu era încă
deschis, iar cursele de autocar dintre cele două ţări erau, de asemenea,
oprite, Gogu a fost nevoit să schimbe mai multe trenuri şi autobuze.
Drumul de întoarcere a durat aproape cinci zile,
timp în care a schimbat zece trenuri şi autobuze. Acum, totul a rămas în urmă,
ca un coşmar. Spune că nu s-ar mai întoarce niciodată în Germania. „Până acum,
mai muncisem ani la rând în Italia şi în Germania, dar nu am mai avut niciodată
probleme. Vă spun sincer, nu m-aş mai întoarce. Am o ofertă din construcţii,
1.800 de euro, dar nu mă duc. Rămân aici, voi încerca să deschid o micro fermă
cu mijloace de subzistenţă şi văd eu cum mă mai descurc, dar nu mai plec
nicăieri”, încheie Mihai Gogu, care s-a stabilit la Bujoru, în judeţul
Teleorman, unde e decis să parieze pe agricultură.
Era suficient să-i arăţi poliţistului actele în
germană şi să-i spui că mergi la sparanghel, iar el nu mai avea nimic de
obiectat. Ne-au întrebat şi pe noi unde mergem, iar când le-am spus cuvântul
magic, sparanghel, a fost totul în ordine.
Sursa:
Romanian Global News
Mai mult aici:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu