Oricât s-ar dezvoltă tehnologia,
Prietenă cu omul juvenil,
Un dascăl va rămâne alifia
Ce vindecă un suflet de copil.
Prietenă cu omul juvenil,
Un dascăl va rămâne alifia
Ce vindecă un suflet de copil.
Oricât de mult ar scrie-acum tiparul,
Iar litera de mână stă la colț,
Tot dascălul dezleagă-abecedarul
Și nu pot sta, în locul lui, roboți.
Iar litera de mână stă la colț,
Tot dascălul dezleagă-abecedarul
Și nu pot sta, în locul lui, roboți.
Bijutier, el scrijelește-n inimi,
Podoabe strălucind cu nestemate;
Și construiește-ncet, încet, istorii
Ce niciodată nu pot fi uitate.
Podoabe strălucind cu nestemate;
Și construiește-ncet, încet, istorii
Ce niciodată nu pot fi uitate.
El, zi de zi, împarte avuție,
Cunoaștere și câte n-ai gândit...
De unde are-atâta bogăție?
De la copii primește înzecit!
Cunoaștere și câte n-ai gândit...
De unde are-atâta bogăție?
De la copii primește înzecit!
Oricât ar avansa tehnologia
Și-ar sta în bancă-alături de copil,
Un dascăl va rămâne doctoria
Ce modelează sufletul fragil.
Și-ar sta în bancă-alături de copil,
Un dascăl va rămâne doctoria
Ce modelează sufletul fragil.
Un dascăl bun nu piere niciodată!
Icoana lui străluce tot mai viu!
El intră-acolo,-n inima curată
Și face roditor orice pustiu.
Icoana lui străluce tot mai viu!
El intră-acolo,-n inima curată
Și face roditor orice pustiu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu