Două poezii semnate Mircea Dorin Istrate

CĂRĂRI  CU   AMINTIRI

Pe ninsele cărări cu amintiri

Văd paşii tăi lăsând fugară urmă,

Cu gândul ţi-i sărut şi din priviri

Mai caut încă tremurata-ţi umbră.

Târzia toamnă strânge în rotire

Frunzişuri din coroane vânturate,

În ele-mi fac cuibare de iubire

Trecutele-mi visări înlăcrimate.

Apoi în ierni ce bat în a ta poartă

Sub boltă cu luceferi scânteiaţi,

Ne-om regăsi cum fost-am altădată

În taina unui gând, îmbrăţişaţi.

Şi-om aştepta la primăveri să vină

Tot pironind clipite ce-or să moară,

Părtaş voi fi cu partea mea de vină

Că ţi-am furat cel suflet de fecioară.

Osândă tu mi-i da să duc în spate

Trecute vremi ce fost-au de-nceput

Când simţurile noastre preacurate

S-au întâlnit şi, Doamne, s-au plăcut.

În şoaptă rugătoare şi spăşită

Iertări eu am să-ţi cer preaîndurate,

Tu ai să-ţi laşi simţirea ispitită

De clipa unor vremuri depărtate.

Şi-ai să-mi trimiţi în gând o sărutare

Pe-o aripă de simţ dumnezeiesc,

Eu încă am să-ţi spun, ca la plecare,

Te voi iubi iubit-o, cât trăiesc. 

ÎNVĂȚĂMINTE

Moșul meu, trecut prin colbul timpurilor din-nainte,

Gîrbovit de vremi trecute ce le ține bine-n minte,

Mi-a tot spus, mai cu aspreală: Măi nepoate, ia aminte

La ce-ți spun mai câte-odată în puținele-mi cuvinte.

Cât îi fi în astă lume rob să-i fii la omenie,

La smerit, la cinste încă și iertare dă, să fie,

Să îmi ții la țara asta, la-l ‘nost neam, la astă humă,

Ca la-ochilor lumină, ca la draga ta cea mumă.

Adevăr să fie-ntr-una în a spuselor cuvinte,

Bine ce ți-l face altul, tu pe veci mi-l ține minte,

Rău la nimeni, niciodată cât trăiești tu să nu faci,

Când cuvântă popa nostru, ia aminte și să-mi taci.

Și te-nchină la icoane de iertare de păcate,

Să nu sudui niciodată, pune-i gurii trei lăcate,

Mai la toți o vorbă bună dă-le, că n-o fi pe bani

Și la moși urare fă-le, să trăiască în mulți ani.

Și ce vezi că folosește tu-mi învață de-i de bine,

Pune preț pe ceea carte, nu rămâi un fiștecine,

Și-mi învață cine fost-a neamul nostru în trecut

Ca să știi pe huma asta cini pe-aici s-au petrecut.

Și apoi îmi ține minte, viața ta la țată-i dată,

Vamă dă-o la primejdii ca să-mi fie ea bărbată,

Că de țării-imerge bine, bine-o fi și pentru tine

Tu îmi ești nimicul care, lumea asta înc-o ține.

                                 *

Cât dreptate-avut-a-n toate moșul meu cel înțelept

Tot dorind ca să-mi arate cum se ține drumul drept

Și la urmă îmi mai spuse, niciodată n-am uitat,

La urmați le spune și tu, tot ce-n viață-ai învățat.

Eu vă spun să spuneți și voi la copii și la nepoți

Ce e bine-n astă viață, să învețe astăzi toți,

Pentru asta, fiți voi dară vii modele de urmat

Până când din caier viața, al vost’ fir, l-a terminat.