luni, 7 decembrie 2020

E D I T O R I A L

 

                        De trei decenii tot votăm

ca răul să-l normalizăm!

 

            Motto:

În trei decenii și mai bine

am tot sperat (și-ncă sperăm),

că printr-un vot zis democratic

de sărăcie-o să scăpăm.

 

Iar după ce într-un târziu

în Uniune-am fost primiți,

ne-am amăgit că n-om mai fi

fruntașii celor umiliți.

 

Ziceam, încurajați fiind

de politrucii noști și-ai lor,

că-n mastodontul suprastat

e respectat orice popor,

 

cu ce străbunii i-au lăsat:

cultură, crez, limbă și fapte.

Dar iată c-aceste valori

azi sunt de noi tot mai departe...

 

            De ce se mai votează în România postdecembristă, când este evident pentru oricine că lucrurile nici pomeneală să se îndrepte (omul de rând o duce tot mai greu, datoria externă a devenit înfricoșătoare și crește în continuare, economia pandemică este la pământ, cultura, educația, sănătatea și cercetarea de-abia mai suflă, prestigiul țării nu-i preocupă câtuși de puțin pe politruci, planul moral-spiritual este neîncetat îmbăloșat de leprele cu ifose patriotarde, necinstea, impostura și trădarea se simt ca-n sânul lui Avraam pe aceste meleaguri) și când se știe prea bine că rezultatul final al scrutinului nu depinde nicicât de elanul democratic al alegătorilor (pe cât de bine intenționați, taman pe-atâta de creduli), ci este la mâna serviciilor secrete din fiecare țară, care la rândul lor sunt în slujba globaliștilor și al guvernului mondial dirijat de aceștia?!

            Iată câteva argumente redutabile în sprijinul afirmațiilor de mai sus:

            1)Suspendatul Traian Băsescu (în anul 2012) a revenit la Cotroceni nu fiindcă asta a fost vrerea românilor la referendum, ci grație promptei intervenții a necușerului Joe Biden, vicepreședintele Statelor Unite la acea vreme, și – desigur – cu consistentul preț politico-financiar, plătit indirect de întregul popor român;

            2)Total necunoscut ca politician, Emmanuel Macron, angajat la una din băncile lui Rothschild și – deci – omul globaliștilor, devine în 2017 stupefiantul președinte al Franței;

            3)Extrem de dubioasa Angela Merkel (marxistă, fosta șefă a tinerilor comuniști din Germania răsăriteană, membră a securității STASI din fosta Republică Democrată Germană), în mod neclar-surprinzător se bucură la un moment dat de protecția cancelarului Helmut Khol, fapt care o va propulsa pentru patru mandate în înalta funcție de cancelar al Germaniei și de prim sforar al politicii europene, calitate în care va duce la îndeplinire planul Kalergi de metisare a europenilor prin încurajarea, ba chiar prin impunerea cotei de imigranți musulmani și africani pentru toate țările membre;

            4)Marele neliberal Klaus Werner Iohannis (ce naiba are în comun acest sas greoi și limitat cu liberalismul interbelic, respectiv cu remarcabilii regi Carol I și Ferdinand?!), a ajuns președintele scremut al României pentru că asta au dorit nemții, iar odată cu ei și oculta mondială, nicidecum pentru că l-ar fi dorit românii (cel puțin în primul mandat de pomină pentru țară și poporeni);

            5)Maia Sandu, cică proeuropeană (adică numai în timpul liber basarabeancă și/sau româncă), a fost făcută președinta Republicii Moldova de tandemul germano-rus, firește, cu deplinul acord demonocratic al americanilor;

            6)Având probe zdrobitoare în ceea ce privește megafrauda la care s-au dedat democrații la recentele alegeri pentru funcția supremă în stat, Donald Trump nu se dă bătut, ci speră că oamenii legii vor da dovadă de corectitudine și imparțialitate în judecarea acestui caz fără precedent în istoria Statelor Unite. Adjudecarea în acest chip insolit a celui de-al doilea mandat pentru Casa Albă, ar însemna o triplă reușită: victoria lui D. Trump în lunga confruntare cu Joe Biden (prin extensie, izbânda naționaliștilor în încleștarea cu globaliștii), apoi substanțiala victorie a Justiției asupra aparențialului creat de presa aservită, care astfel va face demna dovadă că pentru ea contează doar sentința dreaptă, și – în sfârșit, dar nu în ultimul rând – strălucita victorie obținută de democrația americană în lupta cu adversarii (mai ales cu globaliștii).

            N.B.: Pe 7 decembrie 2016 am scris articolul De votăm sau nu votăm, rău-n și mai rău schimbăm! Între timp, situația României și a grosului românilor s-a înrăutățit simțitor (ultimul loc din Uniune la tot ce înseamnă nivelul general de trai, economia vraiște, pădurile decimate în continuare, circa jumătate din pământul țării înșfăcat/cumpărat de străini, cel mai mare exod din întreaga noastră istorie etc.), așa că răul din urmă cu patru ani, astăzi a devenit cataclism.

 

            Sighetu Marmației,                                                  George  PETROVAI

                 5 dec. 2020

 

 

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu