PLÂNGE UMBRA...
(autor
Vasile BELE)
Prea
ne-ați părăsit, prieteni poeți,
chiar
nu vă pasă că lăsați durere?
Ieri
a tăcut vântul,
Azi
plânge cerul și pământul...
Ieri
stelele se legau pe boltă
cu
adiere de vânt
cu
iubire divină
pentru
a înveșnici neplecarea...
Azi
a plâns umbra unui curcubeu,
iar
din râul de lacrimi au răsărit fluturi și maci
Erato
nu mai dansează azi
S-a
dus la un priveghi
printre
șoapte de maci
îmbrăcați
în verde crud
Clopotele
au refuzat bătăile
prea
des aduceau tristețe-n glasul lor...
Greierul
a lăsat chitara să o prindă lacrima de rouă
prea
rău doare durerea din clopotele aflate în serviciu
prea
rău ne doare lacrima ce curge în umbra unui vis
nimic
nu mai este ce-a fost
nimic!
Fluturii n-au gingășie în zborul lor
foșnetul
de vânt s-a dus la arat
umbra
unui dans a încremenit…
De
ce ei? Poate nici ei nu-și cunosc răspunsul
zoriți
au urcat muntele de durere împietrită
și-au
lăsat aici amintirile
să
se mai nască a doua oară
în
prima zi din a treisprezecea lună
din
al cincilea anotimp
...
cel al veșnicei neîntoarceri.
Păcat...
prea trist... și tristețea văd că prinde rădăcină
semințele
de durere au răsarit din nou
doar
poetul colindă cu îngerii
s-au
dus să aducă un pahar de apă vie
și
nu s-au mai întors niciodată
nicicând
s-a îngemănat cu niciodată
doar
vuietul unui pas de rouă ar mai putea să înțeleagă
adevărul
care azi ne doare
da!
azi dor tristețile...
Mâine
lacrima va da rod
Supărarea
se naște din cuvânt
iar
de azi cuvântul tău naște tăcere și uitare
Ce
folos? Niciodată devine haina unei veșnicii
dintr-un
al cincilea anotimp...
Tăcerea
ta și durerea tăcerilor,
bat
la ușa de la asfințit
ce
s-a născut pentru tine
tu,
i-ai auzit glasul și gândul
ai
preferat umbra norilor, vorbele cu îngerii,
lacrimile
noastre? Ce faci cu ele?
macii
au înflorit în tăcere și umbră de stele
greierul
își cântă refrenul...
Drum
lin! Drum lin!
Drum
lin printre stele și printre îngeri...
Chiuzbaia, 6 decembrie 2020, (V.B.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu