Dumnezeu își face cenaclu în ceruri!
Vestea a căzut ca un trăsnet peste cei care l-au cunoscut și- iau citit poeziile, unuia dintre cei mai îndrăgiți poeți, și anume
Valer Popean
, cel care și-a luat în desaga sufletului cărțile scrise cu truda cuvântului șlefuit prin atâtea nopți de veghere.Covidul - boala necruțătoare a noului mileniu ce bântuie l-a încolțit punându-i stavilă cărărilor vieții.
Cuvintele mi-s sărace să descriu durerea pierderii acestui drag prieten care, de acum ne-a lăsat lacrima neștearsă a dorului de el, aflându-i zâmbetul, inima deschisă spre prietenie în poemele lui.
Dumnezeu are nevoie de îngeri în ceruri, iar poeții „zburătorii cu aripile ascunse sub cămașă” așa cum spunea Lazăr Lădariu, un alt mare poet ce a lăsat lumea cu vânzoleala ei, bătând la porțile cerului. Poetul omul, prietenul atâtora dintre noi, Valer și-a desfăcut aripile sufletului în bătaie de inimă, lăsând aici pe pământ un crâmpei de dor, de iubire, de dragoste în vers cântat precum o litanie unei vieți dăruite frumosului și neuitării. Regretul nostru pentru comorile ce ar fi putut să ni le mai dăruiască!
Dumnezeu prin bunătatea și mărinimia Lui, să-i facă parte de tot ce are El mai bun, mai plinitor în cerurile iubirii Lui!
Condoleanțe familiei pentru pierderea enormă suferită, regrete adunate în căușul lacrimii, de acum regăsindu-i numele scris cu majuscule în Panteonul culturii românești, făclie nestinsă inimilor noastre însetate de bunătate de regăsire ca neam românesc mult prea mult încercat!
Cu adâncă întristare!
Vasile Luca
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu