Lecții de învățat. Puterea cărților și recuperarea memoriei

de Viorica Pârja

 Spre deosebire de alte personaje importante în viața politică de la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, Vasile Lucaciu nu a intrat niciodată într-un con de umbră, nu a rămas un personaj necunoscut sau dat uitării. Numele lui a apărut frecvent în studii și lucrări de specialitate. Dar insistându-se pe latura politică și pierzându-se în negura timpului imaginea omului de cultură, a filozofului și publicistului Vasile Lucaciu. Din păcate, memoria culturală nu i-a reținut aproape nimic din texte. Se pare că viața și activitatea politică și diplomatică au fost mult mai importante decât opera.

Despre puterea cărților și viața lor, pornind de la o carte scrisă cu mai bine de 13 decenii în urmă, și retipărită grație unui proiect dezvoltat în Anul Centenar, de către Editura Eikon și îngrijită de dr. Vianu Mureșan, am vorbit cu domnia sa într-o emisiune tv. O carte despre care știu mai multe doar filozofii. Cartea se numește „Instituțiuni filozofice” și este scrisă de Vasile Lucaciu, cunoscut nouă mai mult ca om politic, ca unul dintre cei care au avut un rol esențial în făurirea Marii Uniri.

Vorbind despre noile tendințe în ceea ce privește cartea, dr. Vianu Mureșanu spunea că importante sunt cărțile care ar putea face mai bună, ori măcar mai frumoasă, lumea celor care (mai) citesc. Fiindcă lectura e trecută la hobby, alături de „shopping”, bibliotecile din școli s-au transformat în centre de documentare și informare, târgurile de carte sunt atâtea câte sunt. Uitându-se faptul că ele, cărțile, sunt cărăușul civilizației. Fără cărți, istoria e mută, literatura nu are glas, iar gândirea și meditația… sunt suspendate.