Mizerabilii de Nicolae BĂLŢESCU

 

E trist, dezgustător când îi priveşti,

Doar şi ei au coborât de Sus mirabili.

Din seminţia umană, ca în poveşti,

Mirabilă sămânţă au fost zidiţi,

Dar au ajuns cumplit de mizerabili!

La adăpostul sărăciei sufleteşti,

Ei au crescut pe drojdii ispitite,

Lăuntric, monstruozităţi groteşti,

Oameni urâţi, oribil de haini, lipsiţi

De îndurare, scrupule, respect, regrete…

O lume schilodită au născut, în care totul

Este de vânzare: la kilogram

Îşi vând copiii, familia, onoarea, portul

Strămoşesc, posturi de miniştri, şefi

Şi titluri.... Insultă, cinic, neamul

                                        Omenesc.

Homini Politicus moderni, prea ocupaţi

Cu ale lor absurde activităţi, şi-aruncă

Reciproc acuze, se cred chemaţi.

Apoi îi doare în cot de ce se-ntâmplă

Şi cu neruşinare sfidează un popor,                        

                                               Ingraţi.

Groşi de obraz, ei trivial legiferează,

Protejează îmbogăţiţii de tranzit, capitalişti

Prin alianţă, milionari de mucava, pe fază

Totdeauna cu tupeu şi dictatori postmodernişti.

Avid şi crud mafia aprig în politică tronează...

Mizerabilii sunt neam străvechi, dar nu sunt

Naţiune. Identitatea lor de nesimţiţi, născută

Şi zidită în Cain, a înflorit şi înfloreşte crunt,

Dând rod bogat în toată seminţia făloasă

Şi coruptă: teroare, persecuţii, inchiziţii,

Schingiuiri... Urâte flori în sufletul imund.

                                                  01.04.11

                                                  Chişinău