Negocierile dintre reprezentanţii partidelor care au convenit că vor face parte din viitoarea coaliţie de guvernare nu s-a soldat cu un rezultat rapid. Cele trei forţe politice: PNL, USR-PLUS şi UDMR, au căzut de acord că formeze împreună viitorul guvern. De asemenea, fără să o spună explicit, sunt de acord că funcţia de premier i s-ar cuveni partidului care a obţinut cele mai multe voturi, respectiv PNL-ului.
Preşedintele, de asemenea, preferă un premier din rândul PNL.
Negocierile se poartă pe paliere diferite. Pe de o parte se negociază distribuirea ministerelor, pe de altă parte funcţiile politice din parlament.
Azi, 14 decembrie, încep consultările la Cotroceni. PNL merge cu o propunere, Florin Cîţu. USR-PLUS îl propune pe Dacian Cioloş. UDMR nu are nicio propunere.
PSD a anunţat că îl propune pe Alexandru Rafila. Deocamdată, noul partid parlamentar, AUR, nu are pretenţia de a da premierul.
Ce observăm? Că niciun partid nu-l propune pe liderul partidului pentru funcţia de premier. Cum ar fi normal. Se uită că principalul motiv pentru instabilitatea politică este despărţirea puterii executive de puterea politică. Guvernarea CDR a devenit un exemplu clasic de instabilitate politică.
Liderii partidelor guvernamentale conduceau parlamentul, iar vicepreşedinţii aveau frâiele guvernului. Lucrurile au mers rău. S-au creat o serie de comisii şi comitete de coordonare: lucrurile s-au înrăutăţit şi mai mult. Acelaşi lucru s-a întâmplat în timpul guvernării PSD, când comanda politică a fost la Liviu Dragnea, iar puterea executivă la vicepreşedinţii partidului. Guvernul Sorin Grindeau a căzut, guvernul Mihai Tudose a căzut.
Puterea executivă nu poate fi ruptă de puterea politică. Acesta este un principiu solid, respectat în ţări cu veche tradiţie. Presupunând că Florin Cîţu va deveni premier, lui Ludovic Orban, ca preşedinte PNL, îi revine responsabilitatea politică de a fi pus în practică programul partidului. Va deveni Cîţu un premier-marionetă în mâinile lui Orban? Puterea executivă nu se poate disocia de puterea politică.
Dacă un om de la USR va deveni vicepremier, altul decât Dan Barna, tot preşedintelui USR îi revine responsabilitatea politică pentru prestaţia miniştrilor şi vicepremierului din partea USR. Situaţia este şi mai încurcată pentru că USR este în tandem cu PLUS.
Guvernele de coaliţie se formează greu, funcţionează în hopuri, cu multe certuri şi dispute.
Într-o coaliţie este aproape imposbil să stablileşti principiile. În declaraţiile publice, toţi politicienii fac mare caz de „principii”. Despre ce fel de principii este vorba? Cine le-a stabilit?
Adevărul este că într-o coaliţie de guvernare, ca în orice tip de alianţă politică, ambiţiile fac legea. Ambiţiile bat orice principiu. Pe de altă parte, omul politic fără ambiţie este ca o maşină fără motor, ca un leu fără dinţi, ca un vultur fără aripi. Indivizii fără ambiţii nici nu au ce căuta în politică. Ei trebuie să se mulţumească cu simplul statut de votanţi.
După ce îşi dau votul, cetăţenii au pretenţia de a fi conduşi de oameni bine pregătiţi, responsabili. Nu cer mai mult. Ce fac politicienii după ce sunt aleşi? Într-o primă etapă negociază funcţii. Aleşii locali negociază funcţiile la nivelul comunelor, oraşelor, municipiilor, consiliilor judeţene. Aleşii naţionali, adică parlamentarii, negociază funcţiile la nivel naţional. Stabilesc, prin negocieri, coaliţia de guvernare. Apoi stabilesc funcţiile: premierul, miniştri, secretarii de stat, directorii generali, şefii de agenţii, şefii de instituţii etc.
Puterea politică se stabileşte la nivelul parlamentului. Totul depinde de modul în care se negociază alianţele.
După aceste alegeri, PSD nu şi-a ştiut gestiona politica de alianţe şi este obligat să rămână în opoziţie.
Trei forţe politice au convenit să ocupe împreună Palatul Victoria. Au intrat în cetatea puterii executive, iar acum sunt pe punctul de a-şi împărţi prada. Asta-i tot.
Cum va arăta viitorul guvern? Cine va ocupa cele două funcţii-cheie din parlament, respectiv funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor şi Senatului? Asta se discută în aceste zile.
Negocierea este o artă mai subtilă decât însăşi politica. Se conduce după principii? Aşa vor politicienii să-i facă pe alegători să creadă.
Considerând că ar exista principiile la care tot fac referire politicienii, la negocierile pentru cele mai importante poziţii în stat au prioritate principiile sau ambiţiile personale?
Să zicem că în toiul negocierilor nu sunt decisive nici principiile, nici ambiţiile personale. Atunci ce contează? Contează înţelegerile, negocierile din culise. Iar acesta sunt purtate de oameni cu principii ferme, dar mânaţi de ambiţii personale cu mult peste media oamenilor obişnuiţi.
Autor: Dumitru Păcuraru
Sursa: Informaţia zilei Maramureş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu