Spre sud
prin 1957 era în față„ Stadionul Dinamo Săsar”, echipă de amatori a Exploatării
Miniere Săsar, echipă doar de amatori , formată din angajații menționați.
Stadionul era neted, dar era acoperit cu pietriș de apă rotund și când s-a
încheiat returul (atunci cele două manșe se executau într-un singur an
calendaristic) se transforma în ”depozit de lemne pentru locuitorii coloniei
”Petre Gheorghe” și 10 case.
Echipa
Dinamo era în Divizia ”A” și ”Minerul” în ”B”. Cum eram Regiunea Maramureș și ”Minerul ” se pregătea să intre
în ”A”, au transferat pe ”Dinamo Săsar”
la Satu Mare, unde dacă a intrat ”Olimpia” în „A” au transferat pe Dinamo la
Bacău, de unde a plecat la Pitești, unde îi schimbă numele în ”F.C.ARGEȘ” . Pe
terenul de fotbal în schimb a fost construit o ”Fabrică de lapte”, care după
câte vedeți acum, este un Mall "Gold Plazza" (foto). Lângă fabrica de lapte s-a deschis un atelier
auto pentru motoarele FIAT, unde primul FIAT 1100 D acolo și-a făcut revizia. Mall-ul s-a întins
și peste locul unde era atelierele „Fiat” și mai jos, tot pe partea stângă a
străzii Victoriei, s-au construit
Birourile Minei Săsar și Atelierul de Proiectare a IPCM - Baia Mare.
Spre nord exista actuala clădire, dar era la mijloc un
restaurant, la capătul de est un garaj și un magazin ”Textile” și la capătul de
vest un geam cu gratii, unde puteai lua ce doreai ca alimente pe puncte
(tichete) și mai era și măcelăria. Tot pe partea de Vest , unde acum este Str.
Dr Victor Babeș, era curtea Școlii Miniere. Deci nu exista nici o stradă, dar
cum terenul era neted și îngrădit cu gard de ciment pe locul unde este azi
strada, era cum ziceam curtea Școlii Miniere, care pe acel loc au amenajat un
teren de fotbal, unde când nu se putea juca pe Dealul Florilor meciurile, se
jucau aici, terenul având dimensiunile unui teren omologat.
Tot spre
apus, mai aproape de str. Victoriei era fosta clădire a Șteampului. Construcție
folosită la zdrobirea minereului pe principiul piuei. Apa era adusă printr-un
buclan din scândură de brad cu diametru de 2 m. Lungimea acestei conducte (buclan) era de 23
km și apa venea de la Firiza, trecând prin tot orașul.
După ce
măcinarea s-a făcut cu mori rotative (1930) apa era dusă la turnul de apă din
curte ceanurației unde prin cădere liberă spăla minereul la mori, celule
îngroșătoare.
Atunci
clădirea Şteampului a fost compartimentată ca și camere, unde erau găzduiţi
acei muncitori ce veneau de la sat pentru angajare, pentru acomodare, dar care
s-a transformat în cartier rău famat. S-a demolat în 1970, unde s-au făcut
locuințe pentru cercetătorii Institutului de Cercetări și Proiectări Miniere
Baia Mare.
La 300 de
metri de aici era gura galeriei ”Săsar”
deschis în anul 1939 concomitent cu pornirea cianurației, cu două mori, 8
agitatoare și 8 îngroșătoare.
Era unicul loc din țară unde se extrăgea
aurul prin metoda cianurării. În 25 de ani s-a lucrat cu sute de mii de
tone de cianură și nici un băimărean nu a avut moartea din acest proces
tehnologic!
Au venit
australienii și într-un an au umplut apele Europei cu cianură...
Cu drag,
Toma Gross Rocneanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu