Toma Gross Rocneanu, un cenaclist băimărean cu vechi stadii

În cuvântul de început numit „Confesiune” Toma Gross Rocneanu se mărturisește: „Stimați cititori, prezentul volum nu ar fi existat dacă la un moment dat această țară nu ar fi avut ca și conducător un tiran, un om fără suflet, în vremea căruia și șefii mai mici își puteau permite orice și mai ales călcarea demnității umane, care a dus la desconsiderare și la umilirea întregului popor”.

Urmează un scurt curriculum vitae, în fapt extras din „Enciclopedia Scriitorilor Contemporani de Pretutindeni”, autori acad. Mihai Cimpoi și Traian Vasilcău, 2019, din care aflăm că autorul Toma Gross Rocneanu a fost primit în Asociația Scriitorilor la data de 31 octombrie 2002, în Uniunea Epigramiștilor din România în 2 aprilie 2008 iar în Liga Scriitorilor pe 20 mai 2012.

Despre viața Domniei sale face referire în materialul intitulat „Momente în care am fost mândru că sunt român”. Regretatul Ion P. Pop, decanul ziariștilor maramureșeni îl gratulează cu titlul de „Amplu fond documentar”.

În paginile 18 până la 25 aflăm despre cărțile publicate, premiile obținute, activitatea didactică în calitate de maistru instructor la Grupul Școlar Miner Baia Mare, devenit ulterior Liceul Industrial nr. 2 „Gheorghe Lazăr”.

Urmează un calup de articole cu publicațiile și cărțile recenzate, printre care amintim: „Informația zilei de Maramureș”, „Graiul Maramureșului”, „Glasul Maramureșului”, „Pro Unione”, „România KM-0”, „Observator”, „Opinia”, „Estrada”, „Millenium”, „AG pe Rime”, „Adevărul” (cotidian independent central-București), „Adevărul de Baia Mare”, „Lumina noastră”, „Cetatea Rodnei”, „Spinul”, „Viața Buzăului”, „Acus”, „Tribuna”, „Hohote”, „Jurnalul de Piftii”, „Epigrama”, „Colac peste pupăză”, „Dor de Basarabia”, Almanahul cultural-științific VIRTUS ROMANA REDIVIVA”, eMaramureș”, blogul „Moara lui Gelu”, „Necenzurat”, „ȘtiriMM”, „Mesagerul Albastru”, revista „Freamăt”, „Izvoare codrene și chiorene”, etc. O constatare! Multe dintre aceste cotidiene, reviste pe suport de hârtie nu mai există! Și nu este vina exclusivă a facebook-ului sau ziarelor on-line, dar această problemă are nevoie de un spațiu prea mare ca să-l dezbatem aici și acum! Mai nou, dispar sau stau închise și chioșcurile de ziare! Și ne mai mirăm că tinerii nu citesc...

Au scris despre activitatea literară, didactică și preocupările scriitorului Toma Gross Rocneanu următorii: Ion P. Pop, Gheorghe Peter, Augustin Cozmuța, Liviu Păiuș, Hanelore Pratzel, Maria Diana Popescu, Gelu Dragoș, Dumitru Rusu, Ion Burnar, Ioan Romeo Roșiianu, Elis Râpeanu, Adi Rusu, Gheorghe Roman, Nicolae Scheianu Păuna, Puiu Rădulescu, Aurel Sasu, Ioan Șiman, Viorel Tăuțan, Gheorghe Zarafu, Al.Florin Țene, Ioan Susa, Vasile Leschian, Ramona Ulici, Anca Goja, Alina Talpoș, Voichița Vereș Pălăceanu, Vasile Bele, Laura Temian, Antoaneta Turda, Cornel Rodean, Gherasim Domide, Ioana Dragotă, Octavian Butuza,  Nistor Bud, Gavril Moisa, Ligia Diaconescu, Ștefan Doru Dăncuș, George Corbu, Gheorghe Culicovschi, ș.a.

În partea a doua a cărții urmează „Cronici și păreri ale oamenilor de cultură din Maramureș”. Câteva titluri sunt necesare pentru frumusețea lor: „”Povestiri la gura sobei” („Clipa” din 23 septembrie 1993); „O lume a adâncurilor sufletești” („Gheorghe Susa în „Graiul Maramureșului din 17 septembrie 1993); „Tânjind după soare” (autor TGR), „Un scriitor miner, Toma G. Rocneanu despre mineri” („Răsunetul” din 18 aprilie 2000); „Cititorii – sub patrafirul ziariștilor” (Ion Burnar, președintele cenaclului Scriitorilor Maramureș în 23 martie 2000); „Cu perforatorul într-o mână și cu condeiul în alta”(același mare jurnalist Ion Burnar); „Născuți în timpul altora...”, „Ursite la subsol” (Alina Talpoș în 14 decembrie 2002); „Suflete-n derivă” (Romulus Filip în 6 februarie 2004); „Vânările de vânt ale lui Toma G. Rocneanu” (Ion Burnar în 17 decembrie 2004); „Istoria după Toma” (Ștefan Jurcă în 9 iunie 2006); „Trecute prin SPIN” (Gelu Dragoș în 6 octombrie 2007), „Octogenarul Toma G. Rocneanu iubește Baia Mare cu aceeași pasiune ca-n tinerețe...” (Gelu Dragoș în 18 noiembrie  2023).

Volumul, pe lângă multele fotografii inserate, atât de la întrunirile culturale cât și de la evenimentele familiale are la sfârșitul cărții un „Colofon” emoționant, ca un epitaf: „Am parcurs o viață de om, de muncă și creație. Din cele prezentate aici, șir după șir, reies trăsăturile specifice omului Tomas Gross Rocneanu. A intrat în competiție, întotdeauna...cu necunoașterea. A învățat mult și a muncit și mai mult. Cărțile Domniei sale, invențiile lui, au fost domenii de pionerat care l-au dus la o pregătire exemplară, în așa fel că Lucrarea de gradul I a ajuns la 345/A4 de pagini, n-au dost pagini seci. Din cunoștințele dobândite a făcut manuale de care se ducea mare lipsă școala, elevii, chiar și cărțile beletristice, sunt imnuri ale celor ce muncesc, deoarece pentru a junge la acest nivel, a trebuit să muncească și să învețe continuu și asta se vede în fiecare tip de muncă prestată”.

Mulțumim domnule Toma Gross Rocneanu pentru toate scrierile și povețele tale. Știm că ne veghezi din Cer și îți este dor de întâlnirile pline de umor cu „spiniștii” și cu membrii cenaclului băimărean!

Gelu DRAGOȘ, UZPR

A trecut la cele veșnice scriitorul Toma Gross Rocneanu!

 

Cu tristețe am aflat în jurul orei 14,oo că a trecut Styx-ul scriitorul (prozator, poet, epigramist) Toma Gross Rocneanu, un coleg și prieten foarte bun al cenacliștilor băimăreni, de peste o jumătate de veac. S-a grăbit să se întâlnească cu regretații Ion Burnar, Romulus Filip, Ioan Adi Fîrte, Valeriu Sabău, Dragomir Ignat, Vasile Morar, Octavian Butuza, Maria Mariș Dărăban, Ioan Voicu, Ioana Ileana Ștețco, Iosif Hamza, Claudian Cosoi, Ioan Hada și mulți, mulți alții.

Înmormântarea va avea loc vineri, 1 martie 2024, la cimitirul de pe Dealul Florilor, ora 15,oo!

Condoleanțe, un gând de mângâiere familiei greu încercate, pe care a iubit-o din tot sufletul! Dumnezeu să-l așeze de-a dreapta tatălui!

                                                         *************

S-a născut în Rodna Veche, județul Bistriţa Năsăud pe 18 noiembrie 1943. A trecut la Domnul azi, 27 februarie 2024. A absolvit Școala profesională și Școala tehnică de maiștri la Grup școlar minier Baia Mare. Din 31 octombrie 2002, face parte din „Asociaţia Scriitorilor Baia Mare”, din 4 mai 2004 face parte din Clubul epigramiştilor „Spinul”, iar din 2008 este membru al Uniunii Epigramiştilor din România.

A publicat numeroase romane, volume de epigrame, proză scurtă și cărți de specialitate din domeniul tehnic. Este autorul a peste 100 de articole în „De toate pentru noi”, la rubrica „Însemnări de scriitor”, 48 de articole în ziarul „Opinia”, 21 articole în ziarul „Informația zilei de Maramureș” etc.

Toma Gross Rocneanu participă activ la viaţa culturală a Maramureşului şi s-a dovedit, cât a profesat la un liceu de prestigiu din Baia Mare, unul dintre dascălii emblematici ai judeţului nostru.

„Scriitorul băimărean Toma Gross Rocneanu în cele 8 decenii de viață a avut o activitate didactică de nota 10, dar a și scris de-a lungul timpului peste 50 de volume cu o diversitate literară ce puțini colegi de condei se pot mândri. Temele abordate sunt diverse, de la proză la poezie, monografie, reportaj și până la epigramă.”, transmitea profesorul și scriitorul Gelu Dragoș pentru DIRECT MM la împlinirea vârstei de 80 de ani.

                                                         *************************

                                        EPIGRAME DE TOMA GROSS ROCNEANU

"Ascensiune"

O viaţă şi-a dorit, candid,
Să fie mare, el cel mic;
S-a-nscris, apoi, într-un partid
Şi-a devenit un mic... nimic.

Aleşii noştri

Porniţi să pună ţării roate
(A fost impulsul presupus),
Voi aţi muncit, pe cât se poate,
S-o puneţi pe... butuci, mai sus.

Afişe electorale

V-aţi dorit să fiţi mai sus,
Dominând în toate cele.
Chipurile vi le-au pus
Peste t

"Diplomaţie" parlamentară

Nu mă ştiu ca rău de gură,
Poate-n scris recidivez.
Când i-aud cum se înjură
Teamă mi-e că explodez.

Consilierii

Ei sunt deputaţii noştrii,
Doar, pe dânşii, i-am votat.
Consilierii-s ca miniştrii:
Au uitat d'unde-au plecat!

Metamorfoză

La început a fost suspin,
Curând s-a transformat în SPIN
Şi azi în ţară-s căutaţi
Fiind la modă... înSPINAŢI.

Podul Mincinoşilor

Podul e deosebit.
Dacă-l vezi, l-ai îndrăgit,
Chiar de-i podul mult hulit
De aceia ce-au ...minţit.

Grija pentru slujbaş

Bun Guvern, împarte cenţi,
Lefuri mari la bugetari.
Să trăiască mai "de-cenţi"
Plafonaţii "demni-tari".

Crăciun Fericit!

 

  Stimate domnule profesor Dragoș, pentru concursul și ajutorul dat să-mi definitivez lucrările vă mulțumesc și vă doresc sărbători fericite și sănătate întregii familii. 

Toma Gross ROCNEANU

M-am jurat de mii de ori...

  A, să nu credeți asta. Până când am fost copil, apoi adolescent, știam înjura " a- mi da cuvântul pentru orice nimic" și în general mi se impunea greu anumite treburi, practic eram un recalcitrant năbădăios. Toate astea până în 1960 și nu din cauză că am citit " caiete filozofice de Lenin, ci pur și simpu am " întâlnit" o privire, care mi-a bulversat și filozofia lui Lenin dar și viața. Îmi aduc aminte că Iliescu în '89 zicea că există un vid de legii. Nu l-am crezut, de atunci din '60 am intrat într- un vid de viață. Să zicem descentrat, bulversat sau pur și simplu aiurit. În această învălmășare de viață neînțeleasă am reușit ca să fructific o acțiune și m-am mutat în Baia Mare. Nu eram încă băimărean, mai aveam sânge de țăran și timpul trecând a venit armata. Cum mi-a vibrat sufletul la depunere de jurământ că eram deja apărător al României și asta am materializat-o prin subordonarea deosebită, fotografie și scrisoare de mulțumire la părinți. Acesta a fost primul jurământ. Al doilea jurământ a fost între mine și Dumnezeu când m-am confesat Domniei Sale și mi-a oferit actuala nevastă și al treilea jurământ l-am depus în fața nevestei și al lui Dumnezeu și la un spovedit după mai multe confesii cu preotul bătrânul Monah m-a  întrebat dacă mi-am înșelat nevasta? I-am spus că nu, că sunt sub jurământ. Preotul s-a uitat la mine a trecut un moment de liniște și pace între noi și mi-a spune, dacă acest păcat nu-l ai sunt sigur că nu ai încălcat cele 10 porunci, ești iertat. Am ieșit din biserică și ziceam în sinea mea că uită dacă respecți o singură poruncă, iertarea e și peste celalalte. Pentru mine asta nu a fost greu deoarece îmi iubesc nevasta și prin felul în care dânsa a conceput căsnicia noastră deoarece sunt absolut sigur că ultimii zeci de ani pe care i-am trăit i se datorează numai ei. Îti mulțumesc draga mea !

Autor: Toma G. Rocneanu

La mulți ani Toma GROSS ROCNEANU, la cei 80 de ani împliniți!

Scriitorul băimărean TOMA GROSS ROCNEANU în cele 8 decenii de viață a avut o activitate didactică de nota 10 dar a și scris de-a lungul timpului peste 50 de volume cu o diversitate literară ce puțini colegi de condei se pot mândri. Temele abordate sunt diverse, de la proză la poezie, monografie, reportaj și până la epigramă. La ceas aniversar îi dorim multă sănătate alături de minunata soție Magda, copiii dumisale și nurori dar și strănepoți. 

LA MULȚI ANI BINECUVÂNTAȚI, MAESTRE!

Un scurt Curriculum Vitae pentru cititorii blogului nostru:

I. În calitate de DASCĂL

Activitatitile maistrului instructor Gross Tomas (Toma G. Rocneanu), de la Grupul Scolar “Gheorghe Lazar” Baia Mare

 1- Cu toate ca am muncit aproape o jumatate de secol (47 ani) nu am lipsit de la servici decat o singura data (120 zile) pentru refacerea dupa infarct.

2- Din activitatea aceasta au rezultat circa 1600 de oameni calificati.

3- Se pare ca am ajuns printre putini oameni din tara si din invatamant care sa aiba 40 de ani la catedra

4- La cumulul acesta de munca adaugati faptul ca am obtinut toate gradele didactice in doar cinci ani.

5- Din acest lucru rezulta ca numai cu gradul I la catedra am 30 de ani.

6- Activitatea depusa la catedra, an de an mi-a fost apreciata cu FOARTE BINE.

7- Am ajuns si o curiozitate: sunt primul maistru cu vechime completa care s-a pensionat la 64 ani inainte de 2014.

Metode unice de predare a instruirii practice realizate si experimentate de mine.(cunoscute de M.E.C. “sesizate” de Soros)

1 – Predare cu ajutorul Minei Scoala

2 – Metoda de predare a OMNIMESERIASULUI

3 – Metoda de predare cu “Obtionarea timpului de instruire practica”.

4 – Metoda de predare cu ajutorul “Fiselor de lucru”

Realizari în activitatea profesionala

1 – Fisa didactica “Caracterizarea elevului”

2 – Autor si coautor de programe scolare la meseriile:electromecanici, lacatusi de mina, mecanizatori minieri, termist-tratamentist, operatori la acoperiri de protectie ale metalelor, instalatori si reparatori obiecte casnice, etc. Am facut parte din “Familia ocupationala a electricienilor” , pentru învatamântul PHARE unde s-au elaborat programele scolare specifice. Am revizuit programa scolara la “pregatirea de baza” – electricieni.

3 – Realizarea a 14 cabinete scolare în cadru Liceului Industrial Minier si dotarea lor.

4- Realizarea a doua sali de Expozitie în cadrul Grupului Scolar Minier .

5– Studioul “Animafilm”, Televiziunea Româna si Studioul Palatului Pionerilor din Baia Mare, au realizat filme de propaganda scolara pentru popularizarea scolii noastre, din lucrarile executate de elevii mei. Toate aceste filmari au fost date pe post mai putin ultimul care trebuia sa plece la Expozitia de material didactic din Alexandria.(care n-a mai avut loc)

6-Minutele însumate ale televiziunilor si radioului acordate activitatile elevilor mei si mie depasesc 500 de minute/transmisii.

7 – Primesc prima decizie de INSPECTIE SPECIALA în anul 1982 pentru un coleg din Gura Humorului, si o alta prin Decizia ISJMaramures Nr. 361/17 IX 1997.pentru doi colegi din Borsa.

8– Realizarea albumului de normare si executie a “Trusei lacatusului”

9 - “PORTOFOLIUL ELEVULUI” unul pentru profilul mecanic si altul pentru profilul electric.

10 – Fisarea întregrala a materialului necesar obtinerii profesiei de electricieni (circa 300 de Fise de lucru –care contin profesia propriu zisa, normele de protectie a muncii, P.S.I., electrosecuritate si prim ajutor, igiena muncii)

Inventii (neomologate)

1 - O MINA SCOALA, lucrare miniera didactic executata la suprafata pamântului, cu dimensiunile de 151m lungime si 10,5m avea suitorul Balaj-Cretu, cu sectiunile galeriilor 2,25m patrati, lucrari miniere, care avea în dotare toate utilajele si înstalatiile din subteran. Acestea erau actionate fiecare cu energia specifica de antrenare. Unicat mondial.

2 – Pompa de pulpa cu turbioane libere (nici o flotatie nu poate functiona fara asemenea pompe)

3 – Pompa cu aspiratie îmbunatatita (este un utilaj, care peste câtiva ani probabil, v-a înlocui pompele germane sau maghiare care le-am primit ca ajutoare la desecari dupa marile inundatii. Tot aceste tipuri de pompe pot face fata cu succes la irigari, daca si-ar permite cineva s-o breveteze)

4 – Linie tehnologica pentru confectionarea pistoalelor de lipit de 100 W

5 – Utilaj electro-mecanic pentru ascutirea cutitelor de abrikt (donat Liceului “Vasile Lucaciu” din Baia Mare)

6 – Metoda personala de fisare a manualelor

7 – Mâner oscilant pentru perforatoarele P-90

8 – Reducerea cu 37 dB a zgomotului ventilatoarelor axiale de 1,1 kW (confirmata de I Ilias, prof. Dr. ing. Seful catedrei de electromecanica miniera de la Institutul de Mine Petrosani)

9 – Perforator silentios P-90

10 – Instalatie eoliana pentru producerea energiei electrice cu autoreglare.

11 – Motor rotativ pneumatic cu palete, transformat în motor cu randament sporit si cu mare silentiozitate

Recunoasterea muncii depuse de mine si elevii mei

1 – Participarea cu lucrarile cele mai bune executate de elevii mei si ai celorlalti colegi din scoala la Expozitia Economiei Nationale TIBCO-1968

2 – Diploma de Onoare a CC al UTC- 1972 pentru activitatea de comandant la premilitarie

3 – Locul I pe tara la Santierul National al Tineretului din Oltenia si Drapelul pe tara – 1978

4 - Sânt inclus în ALBUMUL MARAMURESULUI cu doua lucrari personale – 1986

5 – Premiul TEHNIUM obtinut de elevul Anitas Cornel –1987

6 – Premiul II la Fizica pe judet obtinut de elevul Maxim Mircea- 1988

7 – Premiul TEHNIUM Maxim Mircea– 1989

8 – Locul III la Brasov la Sesiunile de referate si comunicari obtinut elevul de Deac Gicu – 1989

9 – Opt locuri I pe tara la Concursurile pe meserii, obtinute de elevii mei.

10 - Medalia “a 35-a aniversare a constituirii Santierelor Nationale din România”

11 – DIPLOMA DE ONOARE a Consiliului Judetean Maramures, a Prefecturii Maramures, a Consiliului Judetean al femeilor din Maramures si a Inspectoratului Scolar Judetean Maramures – 1997

12– GRADATIE DE MERIT 1998- 2002

13– GRADATIE DE MERIT 2002 – 2006

14 – SALARIU DE MERIT 2007

15– DIPLOMA DE ONOARE - a Consiliul Municipal si Primaria municipiului Baia Mare - 2004

16– DIPLOMA “GHEORGHE LAZAR” – Cl –I – 2004

17– Premiul CARTEA ANULUI pentru cartea tehnica: Indrumatoarele metodice – 2004

 18– DIPLOMA DE ONOARE a Casei Orasenesti de Cultura Baia Sprie - 2006

19– DIPLOMA DE ONOARE- a Ministerul Industriei si Comertului, Regia Nationala REMIN Baia Mare-2006

20– Premiul CARTEA ANULUI pentru volumele I-IV de proza MINERII ARDEALULUI

21 - Sunt unul dintre cei 600 de baimareni care cu ocazia diferitelor sarbatori au primit (si poate mai primesc) felicitari de la primarul municipiului Baia Mare

22– Sunt considerat ca “FIUL SATULUI” – în comuna Rodna Veche.

23– Am fost inclus în 6 dictionare si monografii.

24– Într-un numar de 18 titluri de carti se poate citi despre mine si elevii mei.

25 – În ziarele judetene, cu ocazia zilei mele de nastere, mi se face o scurta prezentare si primesc felicitari

26 – Un numar de 18 publicatii mi-au solicitat si publicat articolele

27 – Diploma de merit

28 – Diploma de onoare

29 – Diploma de onoare acordata de Grupul Scolar "Gheorghe Lazar"

30 – Diploma de merit acordata de Consiliu Judetean Maramures

31 – Diploma de onoare acordata de Consiliul Local si Primaria Municipiului Baia Mare

32 – Diploma de onoare acordata de Federatia Sindecatelor Libere din Invatamant

 33 – Scrisoare de multumire acordata de Ministerul Educatiei

II. În calitate de SCRIITOR

Fisa de evidenta din calculatorul Bibliotecii Judetene Maramures “Petre Dulfu”.

Numele real Tomas Gross.

VOLUME:

1- Destine conjugate: Roman - Baia Mare: Gutinul, 1993 - 112p

2 - Tânjind dupa soare : Întâmplari repovestite – Baia Mare: Ariadna, 1998 - 120 p.

3 - Todut: (Roman) Prefata:Ion Burnar.- Baia Mare: Ariadna, 1999. – 96 p.

4 - Prietenul meu Andrei: (Roman) – Baia Mare : Omega, (1999) – 107 p.

5 - Gazeta de suflet : (Roman). – Baia Mare : ISO, 2000.- 108 p

6 - Iubirile Elisabetei: (Roman).- Baia Mare: ISO, 2000.- 96 p.

7 - La portile iubirii: (Roman).- Baia Mare: Scriptorium, 2001.- 152 p

8 - Nascuti în timpul altora… (Roman).- Baia Mare: Omega, 2001.- 192 p.

9 - Ursite la subsol : (Roman). Cluj - Napoca: Risoprint, 2002.- 159 p.

10 - Suflete-n deriva (Roman). Cluj - Napoca: Risoprint, 2003.- 171 p.

11 - Metafore neterminate: (Roman). Cluj - Napoca: Risoprint, 2004.-174 p.

12 - Vânare de vânt : (articole). Cluj - Napoca. Risoprint, 2004.- 204 p.

13 - Stamina rosie: (Roman). Cluj - Napoca. Risoprint, 2004.- 143 p.

14 - Sageti ritmate ( epigrame, colabolare) Ed. Petre Dulfu - Baia Mare – 2005 - 128 pag.

15 - Asculta vântul ( proze scurte) Ed. Risoprint, Cluj - Napoca – 2005 – 220 pag.

16 - Cart la „poarta tristetii”(proze scurte) Ed. Risoprint Cluj - Napoca- 2005 – 123 pag.

17 - Minerii Ardealului Vol. I – 432 pag. Ed. Risoprint Cluj - Napoca 2005

18 – Minerii Ardealului vol. II. – 446 pag. Ed. Risoprint Cluj – Napoca 2005

19 – Minerii Ardealului Vol. III. – 477 pag. Ed. Risoprint Cluj – Napoca 2005

20 – Minerii Ardealului Vol. IV – 282 pag. Ed. Risoprint Cluj – Napoca 2005

21 – Carticica de vacanta – 85 pag. Ed. Eurotip Baia Mare 2008

22 – TOLBA CU TEPI (epigrame) Clubul epigramistilor "SPINUL" Baia Mare - coautor - Ed. Biblioteca Judeteana "Petre Dulfu" 2009 - Baia Mare, pag. 128.

23 – Ucenici la "crestinii" din trei tari (roman) Ed. Eurotip - Baia Mare - 2009, pag. 168

CARTI DE SPECIALITATE

1-Lacatusaria de mâna-Baia Mare. Gutinul, 1992 – 126 p

2-Practica electricianului de întretinere si reparatii – Baia Mare. CYBELA- 2003 –243 p.

3-Îndrumator metodic pentru maistrii instructori care predau la clasele cu profil electric, Scoala de Arte Si Meserii cl a IX-a – Cluj-Napoca. Risoprint, 2004 – 302 p.

4-Îndrumator metodic pentru maistrii instructori care predau la clasele cu profil electric, Scoala De Arte Si Meserii cl a X-a –Cluj-Napoca. Risoprint, 2004 – 381 p.

Ultimele doua volume au fost premiate în anul 2005, 2octombrie, la festivitățile care au avut loc cu ocazia “Sărbătorii castanelor” din Baia Mare. Premiul si diploma a fost autentificate prin semnăturile prof. Univ. Dr. Cornel Ungureanu de la Universitatea din Timișoara si prof. Univ. Dr. ing. Cristian Anghel, primarul municipiului Baia Mare.

În 1 octombrie 2006 Volumele MINERII ARDEALULUI au fost premiate la Cărțile Anului.

III. În calitate de EPIGRAMIST amintim faptul că este membru fondator al Clubului epigramist "Spinul" Baia Mare şi laureat al mai multor festivaluri de gen din ţară.

Gelu DRAGOȘ, UZPR

Să fi venit de atunci INTELIGENȚA DIGITALĂ?

 Oricine  aduce vorba despre copilărie, din spusele  acestuia reiese că  partea mai frumoasă este aceea în care  părinții își găseau timp să-l culce citindu-i un basm. Lumea prindea alte  nuanțe, împărații erau roșii sau verzi, prințesele  adevărate capodopere  pentru pictori, care le imortalizau în ținutele ce nu și le-ar fi putut imagina nici designerul Casei regale de azi. Toate duceau închipuirea în visuri amăgitoare, care ne afundau în somn, dar după ce Mihail Sadoveanu a scris povestea cu :”Făt Frumos Măzărean”, lumea a devenit mai nesigură, chiar îndoielnică. ”Cum acel copil nu putea asculta povestea până se termină?!” Geaba au venit ”frații Grimm”, Ion Slavici, Ion Creangă, Petre Ispirescu sau alții, ”Meșteri” ai basmelor, că problema nu s-a lămurit.    

    Timpul nu are voie să stea pe loc, până fiecare se va lămuri de

 ce planetele se învârt în sensul acelor de ceasornic, așa că timpul 

a adus basmul: ”Orologiul împăratului”, care la început  nici nu 

a fost observat. Ce împărat nu are un ceas? Fiecare  împărat are

 un ceas... 

    Nu a trecut mult timp și au început fel de fel de povești, 

despre ”Orologiul împăratului”.  Ca orice bârfă și acestea au 

ajuns la urechile împărătești, care  a pus un gardian să ”vadă” 

care este povestea orologiului. Gardianul i-a raportat împăratului

  că acel orologiu merge bine până în momentul în care Maiestatea

 Voastră spuneți ceva despre valoarea timpului, mai ales la

 audiențe, când dacă  i-ați oferit doar câteva secunde, piticul din 

ceas, pitic cu suflet, oprește ceasul, până omul sărman își spune 

păsul. Dacă vine un boier și-i acordați minute nenumărate, piticul 

se pune pe treabă și bate atât de repede  că orele se transformă în 

câteva minute. Boierii au reclamat piticul din ceas  și împăratul a 

înlocuit  piticul VIU cu unul de fier  și orologiul acum își 

făcea  meseria ”ceas”... 

    Să fi venit de atunci INTELIGENȚA  DIGITALĂ? 

    De voi depinde ce va fi și ce va însemna acest lucru... 

   

 Toma G. Rocneanu

---

Din ciclul ”Istoria Băii Mari” de Toma GROSS ROCNEANU

 ”Nici la alții nu-i mai dulce,/ Mai stați și voi pe acasă!” erau vorbele mamei mele  care-și vedea cei 6 prunci doar la ora mesei. Dar îndemnurile mamei parcă ne-au legat de glie, cu toate că nu avem pământ...

    Și a venit și Revoluția din decembrie 1989 și rândurile de altădată de la alimentare s-au mutat la pașapoarte.

    Auzeam într-o vreme, că trebuie așteptat  o lună pentru un pașaport. Am petrecut 11 zile ca să pot să-mi cumpăr apartamentul, să îl înscriu în CF și nu aveam ”dragoste” așa de mare pentru a vinde-n Ungaria sau Turcia hârtie igienică românească, în Serbia miez de nucă... de fapt nu are  rost să vă spun asta, deoarece se vindea orice și de ”dincolo” se cumpăra orice...

    Au trecut 10 ani și puteam merge fără pașaport să văd Europa. Nu vă înșelați, Europa nu mă aștepta, dar unii dintre ”ai noștri” care considerau că am fost OM cu ei mi-au trimis chemare, de care nu era agățată nici o clauză.

 Plecarea propriu zisă spre  Suedia o făceam de pe aeroportul din Budapesta, până acolo ne hurduca un microbuz de a lui Ianoși, locuitor din Satu Mare. Cine ne-a trimis chemarea s-a ocupat chiar și de hotel, biletele de avion, nu vorbim de taxele de aeroport. În Budapesta  am ”tras” la o pensiune, unde oamenii vorbeau în orice limbă vroiai  și cu toate că pensiunea era aproape de aeroport, unghiul de așezare a clădirii nu primea zgomotul reactoarelor, care nu mai mișcau după ora 22,00.

    După controlul bagajelor s-a ivit o busculadă... Suedezi care erau pentru acel avion au ”luat rafturile cu votcă” și le-au golit...  Câte un astfel de ”om” a cumpărat și 10 l de vodcă la sticlă de jumătate, dar la coborâre în Malmo nu mai aveau nici jumătate din ele pline și se bazau că vor fi taximetriști destui să-i ducă acasă, deoarece băgând atâta alcool în ei te îmbătai uitându-te la ei. Din Malmo am ajuns în Lund. Oraș universitar, unde așteptând pe cineva, stăteam pe o bancă lângă o baltă pe care se bălăceau câteva rațe sălbatice. Mă gândeam dacă Viena mai are lebede... De aici am plecat la Lila Hare unde locuia gazda noastră, era locul unde s-a dat ultima bătălie între danezi și suedezi și cu prețul vieții celor 9.000 de morți, Suedia și-a câștigat independența. 

    După poveștile de rutină, gazdele ne-au propus  să facem un picnic la locul unde se întâlnea Marea Nordului cu Marea Baltică și poate că  am ”făcut două mări”... Acolo era  făcut un dig care era podit  cu scândură, pe el era o femeie care se uita în larg. Parcă era o poveste redată de actorul Marin Moraru, în filmul ”Acțiunea Monstru”...

    Noi am deschis coșul de picnic, era acolo o măsuță pe care  ne-am rânduit gustările.

    Femeia, din imobilitate ei completă, lasă să-i curgă halatul de  pe ea  și goală se aruncă, exact nu știu în care dintre Mări, deoarece noi am rămas surprinși de faptul  că femeia era ceva mai sus cu anii de 70 și noi aveam paltoane și ea făcea baie. Și-a terminat ”înviorarea” și a trecut pe lângă noi la șosea...

    Ca să ajungem aici  ne-am urcat pe un feribot, care în 20 de minute   ne-a lăsat în Danemarca. Surpriza era că pe peticul acela de apă nu este nici o geamandură, nici un far și când am trecut linia imaginară a graniței telefoanele au sunat și în românește  și ne-a urat ”Bine ați venit în Danemarca”.

    Această urare am primit-o și în Ungaria, dar acolo era pichet de grăniceri, vameși. aparatură și multă ură. Aici,  erau doar apele înfrățite a celor două mări...

    Prin vizita la Palatul Imperial Danez, care acum este un mare muzeu și doar într-o aripă are o corabie  a wikingilor, în rest în cele peste o sută de încăperi sunt exponate din toată lumea, singurele lucrări originale daneze erau într-o cameră, picturile membrilor Casei Regale, celelalte obiecte cu prețuri inestimabile, erau aduse din toată lumea, când danezi au fost coloniștii multor țări!

    Nu fac inventarul Muzeului Imperial, dar  la intrare pe un basorelief era  William Shakespeare, care se spune că aici a plasat acțiunile din ”HAMLET”, dar scriitorul nu a pășit niciodată aici.

    La întoarcere m-a uimit faptul că alunele, măcieșul aveau dimensiuni de 2 cm diametru și-mi spunea  gazda că de multe ori acolo este mai cald ca la paralela 45. Asta se datorau curenților calzi pe care-i lua Marea Baltică de pe continent, făcând această porțiune foarte propice agriculturii.

    Aflând niște cunoscuți pe unde umblăm, ne-au rugat să facem  o escală și la ei, urmând să ne ia de la aeroport la Budapesta. Ei ne-au  purtat la muzeul ”HEREND”, muzeul porțelanului din Ungaria și a doua zi fiind Sf. Mărie Mică ne-a dus la biserica din PAPA, biserică care de fapt este sora geamănă a bisericii noastră din Baia Sprie, dar dacă de la această biserică ”se trage” ziua orașului Baia Sprie, oamenii nu numai din Baia Sprie ci și acei care vin din alte locuri au senzația deosebită că în momentele liturghiei parcă ar comunica cu CERUL și unii  făcând efortul de-a veni la slujbele importante  spun că s-ar vindecat de unele beteșuguri. Asta spre cinstea și binefacerea  celor care au făcut-o și sfințit-o.

    Am întrebat gazdele noastre dacă frecventează această biserică și ne-au spus că de câte ori au venit în timpul slujbei, leșina cineva. Noi am fost bucuroși că ne-am întâlnit cu sora geamănă a bisericii Sfânta  Maria din Padova.

    Seara am ajuns acasă cu bucuria celui care  știe că nicăieri nu-i va fi mai bine ca aici. Ca acasă niciunde nu-i mai bine, credeți-mă!

    

Cu drag al dumneavoastră băimărean,

Toma G. ROCNEANU

Mulţumim din inimă partidului!

 

Dacă ascultăm știri sau progrese tehnice vedem că la astfel de știri mintea noastră a evaluat mult, ajungându-se la inteligența artificială, dar social, suntem cam în  urmă.  Ce ne împinge înapoi?! Două cauze ar fi mai frecvente. Lipsa conducătorilor  pentru cultivarea sentimentelor umane. De ce să respecte Bibia și etica ? Iar cel mai grav este  faptul că  atitudinea de dispreț este foarte accentuată. În ce mod? Politic, profesional, decalajul de vârstă și  pur și simplu munca femeilor  sub orice formă și, mai ales economic.  

    Stimați  cititori,  zilele acestea, când altădată era serbătoare Națională, întîmplător am auzit o discuție, stupidă purtată de niște indivizi,  nu au știut și probabil nu știu nici astăzi, ce este meseria de miner. 

    Un răspuns  ar fi, că  sunt meseriași care sap sub pământ, au ridicat  municipiul care azi este BAIA MARE, dar și cei care prin munca lor plăteau în aur  dijmele ”boierilor”, jafurilori, dar apărau și localitățile de baștină  și spre cinstea lor la 1714 au distrus ultima hoardă de tătari zaporojeni, cuplați cu  moldovenii domnului Mihai Racoviță. De atunci acest pămînt n-a mai fost invadat până la  al Doilea Război Mondial și cei ce ne-au pângărit atunci cu un cimitir  frumos, la Vișeul de Sus. 

    Dar pentru noi  iubiți  concitadini, scopul  acestui  dureros eveniment (mutarea monumentului din curtea școlii pe un teren „onorabil”) 
    În anii 50-6o când masa pe o zi a unui elev la școala profesională  era de 1,05 lei, când domnul Roncea Nicolae era  Ministrul Minelor,  Domnia Sa văzând că Școala Minieră a fost înființă în anul 1864 abia avea o clasă cu 35 de elevi... Domnia Sa  a făcut  fel de fel de memorii și cu  banii strânși a realizat prin sculptorul Mihai Coșan un fost elev a lui Vida Gheza, acest monument ”Minier odihnindu-se”  a fost ca o minune. A crescut imediat numărul elevilor cursanți la 365, chiar din anul următor, dar ”minunea” a fost că acel monument a fost ca niște moaște, deoarece a fost văzut de oamenii din 4 regiuni ale țării.  A trecut 159 de ani  și DISPREȚUL celor care zic că ne conduc, a permis  unor „veleitari” mutarea celui mai fumos și scump monument  dedicat mineritului să-l  ARUNCE  nu chiar la  gunoi, ci pe ”Câmpul Gâștelor”. 

    Unii au crezut că a fost  pus pentru cinstirea făptuitorilor acestui oraș, dar nu, este disprețul politicenilor față de CLASA  MUNCITOARE.

    Răspund și la întrebarea celor  care purtau ”discuția prostească”. Mineri sunt și vor fi cât Pământul nu ne livrează în piețe bogățiile sale... Cea ce nu știe lumea dacă nu a citit „Germinalul” că am avut și femei mineri, care datorită faptului că uneori  erau pur și simplu ”înghițite” de pământ,  ei ne sunt ”morții fără morminte” și fără statui... 

    Tragic este faptul că în 1956 ”ultimul miner  femeie” era lelea Floarea , peste ea căzut un bolovan echivalentul  Piramidei lui Keops și puteți să vă imaginați că nimeni nu va afla cum era Minerul-Lelea Floarea din Rodna. 

    Acum să nu mai vorbim de cei 12 morți de la Șuior,  dar nici despre această nesimțire care deja a devenit simbol Național, acest monument este foarte valoros în cultrure nației și-i făcut  și din banii elevilor.

     VĂ FELICIT DRAGI TOVARĂȘI !

Toma GROSS  ROCNEANU

Să vă fie ruşine!

 Doamne, te rog frumos  să ne ierți că  încă nu am devenit 

cum ne-ai vrut, ci mult mai răi, mai  purtători de ură în suflet

 și  Doamne crede-mă că  încă credem că dragostea este sex... 

Se poartă războaie  fără motiv,  

și cu greu ne aducem aminte 

vag despre atzeci, maiași, arborigeni...

Dar nu numai cu vii ne războim

 ci și cu morții... 

    Bunăoară, o statuie de milioane de lei...

„Miner odihnindu-se” care a fost făcută 

din banii minerilor în anul 1959, comandată de 

Domnul Nicolae Roncea,  a fost scoasă de pe soclu 

 și pur și șimplu aruncată pe ”Câmpul Gâștelor”

 pe post de  Ludoș Matyi... Oare persoana pe care a

 ”deranjat-o” acea statuie, operă de artă făcută

 în atelierul Vida Gheza. Știe acea persoană câți morți 

în subteran trebuie să fie pentru a face 

 o statuie ”minerească” și este regretabil că 

 aducerea acelei statui i-a dat prilejul celor 365 de elevi 

să prohodim pe  elevii mori cu o săptămână înainte, 

era vorba de moartea prin electrocutare a elevului Oiță Ioan

 și Nechita Vasile, tot anul doi la o explozie

  a unui cablu electric suprasolicitat  

galeria Săsar - 2000 m. 

    Care din ei nu  merită statuia?

 Poate cei 12 făcuți una cu detritușu  la Șuior G-3.

    Oameni dragi prin astfel  de ”legalizări” ne desființăm

 pe noi chiar dacă...Dr. Valer Gabrian a reușit

 ca în Piața Revoluției să-l pună pe ”mineriul Săcăluș” 

în loc de președintele țării de atunci Gh. Gheorghiu Dej,

 care era în viață și el a adus gazul în Baia Mare, 

dar nu cred că știți aceste lucruri și nici altele, 

cu toate că  unele lucruri nu se fac, 

această faptă este echivalentul unei deshumări, 

dar  acesta aduce mari neplăceri chiar unor 

domni ce nu știu ce-i mineritul. Aceastră acțiune 

care privește o întreagă breaslă nu o poate

 pune în practică o singură persoană. 

 Suntem oameni !

 

Toma Gross Rocneanu

---