Din "Istoria Băii Mari" (6)

 

Și mai cum ne consumăm ?

   Este o întrebare fără rost, deoarece Municipiul nostru sute de ani a  fost considerat ca ”Centru muncitoresc”, după unii ; ”Noi gândim nu muncim” ceea ce un om normal știe că nu se poate și localitățile rivale  beneficiau de ”munca-negândită”  a pălmașilor subteranelor. Pe acele vremuri dacă aveai un tehnician sau un maistru la o mină erai avantajat. Cunoștințele geologice, drumul filoanelor, ale lentilelor sau depozitele  de minereu  trebuia dibuite cu precizie, deoarece patronii care rareori erau români nu îți plătea sterilul, ci numai minereul bogat în conținut și spre necazul care se perpetua mereu, mult din ce ai excavat   ”era considerat mai mult steril, adică ai pus piatră laolaltă cu minereul util”. Acest lucru dureros prin simpla ”despărțire a sterilului de minereu” își vedeai uneori  munca de o săptămână ”aruncată” la steril. Deocamdată sunt doi cei care le exploata sărăcia și nevoile minerilor, apoi ”expertul” care venea la ”Măsuriș”. Trupul minerului cu  mâinile zdrelite de pireac (piatra mărunțită) era o frumusețe și nu degeaba pictorul  Traian Hrișcă a realizat ”Dansul minerilor” care a fost inspirat chiar din munca  acelor oameni.

    Marele artist  Vida Gheza a făcut un desen cu :”Sirena lui Roaită”, unde bustul personajului era a unui miner care bate o ȘIULEANĂ, găuri date în tavan cu lovirea sfrederului de jos în sus cu o precizie de neînchipuit, știind că sfrederul  era ținut de ortac în mână și orice  inexactitate putea omorâ sau mutila pe viață pe ajutorul de miner.

    Am fost bucuros că prin asta am aflat că  sculptorul nostru drag a văzut în mină cum se bate șiuleana și cum corpul minerului este un arc în amorsare. Ajuns în acest loc constatăm cu bucurie că suntem  pe locurile unde  emoțiile noastre erau aproape de infarct.

    Coborând de la cimitirul Veteranilor de război în dreapta era bijuteria băimăreană numită ȘTRAND și la capătul ruinei ștrandului  aflăm Sala de sport, cea veche, dormitoarele  competitorilor invitați și terenul de handbal în aer liber.

    Cât timp am avut școli profesionale am avut și boxeri, acum... Profesor antrenor era Sârbu, care  prin prestația ce o făcea a ajuns să facă gale de box și la Grupul Școlar și în alte săli. Nu o dată am fost campioni și la lupte greco-romane și la box. Campionii noștri  erau ușor păcăliți de echipele bucureștene, așa că  dacă au crescut erau făcuți bucureșteni...

    Dar Domnul cel Bun ne-a dat pe Viorel Mateianu, care ne-a dăruit 3 ani de fericire,  cu un sport de calitate, care era FOTBALUL. 

    Oameni buni, pe vremea lui Mateianu în Baia Mare nu se vorbea de: vreme, de modă, de scumpiri, numai de ce a mai făcut Mateianu cu echipa lui, care 17 etape a fost lider în Divizia ”A” și cu concursul ”unora” am ajuns la sfârșit de campionat pe locul IV, apoi „minunea minunilor” dintre Campioanele Lumii,  Realul Madrid să joace aici, sub Dealul Florilor, în Cupa Europei.

    Era în anul 1982, meciul a fost de fapt, Mateianu - Di Ștefano O-O. La Madrid după ce Mateianu a condus cu 2 goluri  în final  s-a terminat 5-2, era cumva normal. Oraşul Baia Mare era pentru o zi amintit alături de marile oraşe fotbalistice ale Europei, alături de Londra, Amsterdam, Roma, Paris, Munchen, Bruxelles,  Belgrad, Atena,etc

    Ceea ce a fost  memorabil, este faptul că spectatorii, aici la Baia Mare, erau din toată România, chiar și din București...

    De atunci mă tot gândesc cum ar putea arăta un monument al  unei emulații nemaiîntâlnite, a emoției unui Municipiu, de peste 100 de mii de suflete. Poate că o minge de fotbal în care pe de o parte  lovește  Di Ștefano - antrenorul de atunci a Realului Madrid și din celalaltă parte Mateiani, să mimeze „morișca” lui, care a băgat groaza în echipele de fotbal...

    Se primesc și alte  sugestii, poate cu băimărenii în balon...Trebuie să vă gândiți, fiindcă nu știu dacă Hercules de la Băile Herculane, cel ce are picioarele lustruite de rugămințile celor ce au avut boli și suferințe, au avut speranță în ajutor, dar acest monument al emoției care se va construi aici, sunt sigur că va aduce mult beneficiu, ne va însănătoși  în dragostea noastră pentru oameni și pentru oraș.

     Doamne ajută-ne și Tu, să-l avem pe Mateianu și de bronz că altfel nu e!

    Cu drag Toma Gross Rocneanu

 Accesati si:   https://www.prosport.ro/sport-life/special/crimele-comunismului-cazul-viorel-mateianu-6492718