Antologie de texte. Recenzii de cărți. Personalități ale literaturii contemporane, antologatori Vasile Bele, Gelu Dragoș și Nelu Danci

 

Cuvânt-înainte

               Proiectul Antologie de texte. Recenzii de cărți. Personalități ale literaturii contemporane inițiat de domnii Vasile Bele, Gelu Dragoș și Nelu Danci, în cadrul căruia apare acest al patrulea volum, este unul ambițios, generos și plin de responsabilitate față de cuvântul scris și față de autorii care și-au încredințat aici, spre publicare, creații originale, în care se regăsesc teme majore ale existenței, tratate cu  sensibilitate și talent.

               Harnici și modești, iubitori de bine și de frumos, dispunând de o tenacitate de invidiat, cei trei coordonatori, în ciuda unor adversități de breaslă, firești până la un loc, s-au dedicat unui scop realmente nobil, reușind să ofere multor creatori din toate colțurile țării posibilitatea de a-și vedea operele cuprinse în antologii consistente, care se bucură de aprecierea oamenilor de bună credință și în care se simte optimismul și buna intenție ale coordonatorilor, care – creatori ei înșiși – iubesc binele și frumosul, își iubesc țara, sunt aproape de semenii lor și – direct sau indirect, prin aluzii elegante, prin îndemnuri, chiar nerostite pe de-a-ntregul, te determină pe tine – cititor al volumului – să-ți reconsideri anumite păreri despre om ca gestionar – uneori infidel, adeseori nepriceput și, din când în când, chiar rău intenționat și incapabil – al minunatei creații a Atotputernicului.

               De altfel, coordonatorul de drept și de fapt al proiectului – distinsul și plinul de neastâmpăr creator Vasile Bele se prezintă în scrierile numeroase din volumul de față – peste cincizeci (Gelu Dragoș – șase; Nelu Danci – trei …) –  ca un bun creștin, neezitând nicio clipă să aducă mulțumiri lui Dumnezeu pentru reușitele de până acum și să-și exprime nădejdea că nu va fi uitat nici de acum încolo. Iată-l, așadar, pe etnologul, jandarmul, folcloristul împătimit și poetul Vasile Bele procedând ancestral, aidoma omului din popor, care își începe orice lucrare însemnată cu o rugăciune adresată Creatorului și își încheie ziua de lucru cu alese gânduri și mulțumiri  direcționate către aceeași entitate supremă.

               Parcurgând volumul de față, constați cu plăcere că Vasile Bele adaugă cu tot mai multă siguranță însușirilor enumerate mai sus o calitate rară, selectă și pretențioasă: aceea de

critic literar, de estetician, de interpret-judecător al creației literare a confraților Domniei Sale. Și face acest lucru cu delicatețe, eleganță, cu înțelegere superioară, cu bucurie și dragoste colegială. Exersându-și abilitățile din acest domeniu, Vasile Bele se dovedește a fi posesorul unui acut spirit de observație, a unei francheți a judecății, susținute, în permanență de o politețe a aprecierii. Știe unde să se oprească cu interpretarea, accentuând elementele esențiale, reprezentative pentru fiecare creație în parte.

               Textele Domniei Sale – veritabile cronici de întâmpinare –, ca, de altfel, și cele ale celorlalți doi coordonatori, sunt sincere, pline de prețuire și admirație, evidențiind cu nedisimulată bucurie reușitele literare ale colaboratorilor, apreciind-le munca și talentul, îndemnându-i cu prețuire să continue să creeze, să-și exprime sentimentele alese care sălășluiesc în sufletul lor.

               Critica operată de Vasile Bele este discretă, uneori chiar galantă, lăsând de cele mai multe ori „să vorbească” înseși creațiile în cauză. Este de subliniat, totodată, delicatețea interpretării, strădania de a găsi „cuvinte potrivite”, entuziasmul nedisimulat, încurajările și admirația, plăcerea de a rosti cuvinte frumoase, evitarea formulărilor drastice, chiar dacă – nu de puține ori – identifică (suntem siguri) stângăcii de ordin prozodic, naivități, copilării etc.).

               Se accentuează de fiecare dată ceea ce este valoros, unic, recenzentul procedând ca un adevărat pedagog. Scrisul lui Vasile Bele pare grăbit, sacadat, presărat cu afirmații bruște, directe, cu avalanșe de determinări, dar în această condensare epică se ascund de fiecare dată idei profunde, judecăți perene, reflecții bine cumpănite – toate îmbrăcând haina unei sincerități debordante și a unei atitudini extrem de calde și binevoitoare față de textele luate în discuție.

               În acest context, ținem să subliniem – fără a opera, însă, cu nominalizări, că  am identificat în paginile antologiei de față, care cuprinde poezie, proză scurtă, amintiri, literatură științifico-fantastică, pseudojurnal, texte paremiologice,  creații de o frumusețe aparte, în care talentul face casă bună cu sensibilitatea, cu gingășia expresiei, cu o dexteritate lexicală specifică intelectualului cultivat, excelent cunoscător al limbii române.  Nu o dată nostalgia locurilor dragi, natale, îmbracă haina unui autoreproș, de altfel, suav și plin de lirism, al unei vinovății aparente, determinate de trecerea tot mai rară prin locurile fermecătoare ale copilăriei, toate acestea provocând cititorului o stare plăcută, greu de definit, un fel de copărtășie la sentimentele autorului. Alteori te surprinde bogăția termenilor tehnici, care, de cele mai multe ori, departe de deranja, accentuează ideea poetică, conferind un plus de expresivitate demersului liric, prin îmbinarea reușită a unor elemente lexicale neologice cu sintagme specifice limbajului comun.

               Unele texte se referă la manifestări culturale majore, ce afirmă și accentuează identități românești, evidențiind perenitatea noastră cultural-folclorică,  punând în lumină aspecte fundamentale ale mentalității populare și ale spiritualității tradiționale românești sau marcând cu eleganță date ce comemorează momente cruciale în devenirea noastră ca neam și națiune. Sunt prezente teme majore și subiecte ce vizează existența, natura umană, relația om-Dumnezeu etc.

               Nu lipsesc nici versurile de dragoste, unele dintre acestea cu evidente inflexiuni stănesciene sau eminesciene, altele purtând „dulcea povară” a folclorului sau „excelând” printr-o naivitate aproape adolescentină. Ne întâmpină, nu de puține de ori, înduioșătoare declarații de iubire – e drept, uneori naive și rostite cam … la sfârșit de traseu, dar, oricum, dragostea este veșnică, iar binefacerile acestei stări sunt de necontestat.

               Câțiva autori par a deține o experiență apreciabilă în domeniu, neezitând să-și clameze fericirea produsă de starea de iubire, având pe ici, pe acolo chiar puseuri de senzualitate.  Îi vezi arzând în flacăra unei iubiri – reale sau închipuite – izvor de bucurie și speranță, de fericire și încântare, de puritate și dăruire, dar și de nesiguranță și confuzie, de reproșuri și tristețe sau de … înțelepciunea de pe urmă … Am identificat, de asemenea, stări de neliniște, de așteptare, de dorință, de frământări și  visuri, de îmbrățișări și destăinuiri, dar și momente de nesiguranță, de incertitudine, de teamă că firul iubirii nu va rezista unor posibile încercări dificile.

               Impresionante sunt, de asemenea, pasajele în care este exprimată cu intensitate maximă dragostea filială, sentiment ales, care se îmbină cu o duioasă nostalgie, cu un respect profund față de realizările înaintașilor, dar și cu nemulțumirea și îngrijorarea generate de direcția ciudată pe care a luat-o societatea noastră în ultima vreme.

               În ciuda unei imaginații fecunde și a reconstituirii – uneori cu surprinzătoare detalii – a unui timp revolut, autorii rămân în permanență în contact cu realitatea, sunt impresionați de tragedii, de evenimente care schimbă cursul lumii, asistă cu durere la depopularea satelor, sunt apăsați de singurătatea cauzată de epidemia secolului, îi neliniștește nesiguranța în lupta cu temutul virus și nu-și ascund bucuria și speranță într-o reașezare normală a lucrurilor atunci când află că a fost lansat vaccinul mult așteptat. Îi doare imposibilitatea de a-i ajuta pe cei aflați în suferință. Unii scriu sub imperiul fricii, al dorului de celălalt, suportând greu izolarea impusă și nu-și reprimă o pornire de revoltă vizavi de autorități, afirmând, parcă, cu resemnare că scăparea este doar la Dumnezeu și la îngerii păzitori.

               Asistăm chiar la un anumit fel de literatură religioasă, în care lumea este îndemnată la credință, la iubirea de semeni, evidențiind cu mare profunzime importanța armoniei familiale și exprimând convingerea că cei dragi nu dispar pur și simplu în neant, nu pier, ci – plecați dincolo,  în cer, în stele –, îi veghează cu grijă pe cei rămași, încă, pe pământ.

               Lectura volumului este reconfortantă și prin faptul că autorii, dincolo de un talent evident, își exprimă dragostea de viață, au trăiri înalte, dovedesc un optimism rațional, robust, dar temperat, își afirmă decizia de a nu ceda în fața obstacolelor – oricare ar fi acestea –, dovedesc tenacitate și spirit de luptă, sunt sinceri în rostire și neinhibați, cred în artă și în puterea cuvântului, promovează sentimente și atitudini alese.

               Unele lecturi, rememorând anii fericiți ai copilăriei, recompun lumea minunată, plină de farmec a satului de odinioară, readuc în memorie obiceiuri și tradiții de demult, educă și instruiesc totodată, toate acestea conferindu-le și un statut de important document etnografic, pe alocuri unele dintre texte prezentându-se ca o veritabilă cercetare etnologică, scoțând în evidență frumusețea și unicitatea folclorului nostru în ansamblu.

               Am lecturat cu plăcere texte care ne introduc în laboratorul intim al creației artistice și care, accentuând menirea și responsabilitatea, învederează capacitatea – magică uneori – a acestuia de a vedea altfel lumea, de a o transfigura și recrea după cum și-o închipuie el.

               Fără îndoială că, deși mai puțin cunoscuți (nouă), scriitorii antologați se bucură de un grup consistent de receptori care-i agreează, le pătrund ușor semnificația mesajului creațiilor și, nu de puține ori, se regăsesc în trăirile lor.

               Volumul de față, alăturându-se cu distincție celorlalte patru ale antologiei, face, pe de o parte, dovada unei lăudabile activități creatoare, cu reprezentanți din multe regiuni ale țării, constituiți într-o veritabilă mișcare literară dedicată frumosului, binelui, iubirii și demnității, iar pe de altă parte pune în lumină efortul uriaș de selectare, asamblare, armonizare și valorizare depus de cei trei antologatori. Tuturor li se cuvin laude și respect pentru implicare responsabilă, devoțiune și vrednicie.

 

                                                                          Conf. univ. dr. Ștefan Vișovan