Se-mbolnăvesc copacii de frig şi autism.
O febră şlefuieşte trei cruci pentru văzduh...
Se molipsesc bastarzii tăcerii de morfism,
Şi-mi scrie psalmi de noapte, pe frunte, Sfântul Duh.
Nu vor păţi nimic strigoii albei nopţi.
Nici fagurii de stele ce zămislesc erori,
Atâta timp cât moartea mai paşte printre bolţi,
Şi-aştepţi cu-nfrigurare de coasa ei să mori.
Poetu-şi cheamă muza şi-o-neacă în cerneală.
De crime odioase ziarele sunt pline.
La radio se-anunţă că înc-o boală rară,
Va otrăvi ovulul din scoicile marine.
Azi ne privesc din vârful valorilor perverse,
Petale deflorate de fluturii lui Iov.
Iar noi cioplim epave şi provocăm averse,
În suflete rănite de-atâta alb şi mov.
Coboară Sânt Ilie cu fulgere din nori,
Şi Dumnezeu zâmbeşte complice spre pământ.
Vernil se face cerul de croncănit de ciori,
Şi-n abur se transformă spinările de vânt.
Curând, vor paşte broaşte pe marele ocean.
În iarba necosită va plânge un cârstei...
Pământul fi-va rana ce sângerează-n van,
Căci munţii goi şi singuri, plecaţi vor fi şi...ei.
Mărioara Nedea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu