,,Eternitatea m-a lăsat să o semnez cu amprenta unui vers ..."
MARIETA COMAN
(Semnal editorial; autor Vasile Bele)
,,Trăiesc în clipe blânde
ce-mprăștie parfumuri
și spulberă iluzii,
crescute din adâncuri ...
Te-nvălui cu privirea
sclipind a dulci smaralde,
în suflet îți trimit
note atinse de ecouri albe.
Prin versuri te tot port
ca să culegi miresme,
s-atingi emoții albastre,
senine, dinspre astre ...
Te-nvălui cu mistere
și tot ce te-mpresoară,
sunt priviri de smaralde
atinse de ecouri albe ..."
poezia ce poartă și titlul volumului de versuri, Ecouri albe din priviri de smaralde, (p. 7). Volumul este cea mai proaspătă realizare, care poartă amprenta de suflet a minunatei Marieta Coman, din Turda, pe care am avut bucuria să o cunosc zilele acestea la Poiana Brașov, în cadrul Festivalului Internațional de Literatură ,,Zbor spre desfrunzite stele", coord. poeta Florentina Danu și a Campionatului Mondial de Poezie și a Olimpidei Mondiale de Poezie, președinte editorul Trandafir Sîmpetru, unde am participat. Acest volum, Ecouri albe din priviri de smaralde, chiar a fost lansat în cadrul acestor evenimente culturale, amintite supra, iar eu am avut onoarea, printre multe și mari emoții, de a susține autoarea. Așa se face că am primit acest volum cu ,,dedicație și iscălitură", chiar de la autoarea Marieta Coman, motiv pentru care îi aduc sincere și înmiite mulțumiri.
Apărut la Editura Liric Graph, Făurei, 2021, 132 p., ISBN 978-606-8835-86-0, în condiții grafice ireproșabile, scoate în evidență sensibilitatea și profunzimea poetei, aflată la al doilea volum, după cel de debut apărut la Editura Ștef, Iași, numit Nuanțe de suflet. De remarcat este următorul lucru. Marieta Coman, a participat la un concurs național, organizat anual de această editură unde i-au fost apreciate gândurile (poemele, adică), ,,fiind printre primii 12 câștigători din peste 400 de participanți", după cum ne mărturisește chiar ea. Deja am tras o concluzie clară - Marieta Coman este un om curajos, este o femeie curajoasă și puternică. Știe să piardă și știe să câștige. Te felicit, bună prietenă și-ți doresc să ai parte și în continuare de forță și curaj. Privește înainte! Dacă ești căzută, ridică-te, privește și mergi înainte. Un învingător așa face. Mulțumesc pentru privilegiul de a rosti câteva vorbe despre volum, în cadrul lansării, dar presați de timp, vorbele au fost cam puține.
Am rămas plăcut impresionat de întâia poezie din volum, M-am compus într-o poezie, (p. 6), pe care am s-o redau în totalitate, în cele ce urmează, pentru că, Marieta Coman, este și va fi o poezie, este definiția poeziei, prin stilul elegant, sobru, de factură modernă, claritatea mesajului din poeme:
,,Mă căutai într-un vers nescris încă
abandonat la o margine de pagină,
când gândurile se rosteau
într-un haos de simțuri,
acolo unde ar fi trebuit
să îți găsești poemul.
Mă căutai prea devreme, într-un timp
când nu existam încă.
Așteptai să mă citești cu nesaț
dar eu îmi căutam sensul,
sensul vieții ...
Până într-o zi, când l-am găsit:
m-am compus într-o poezie
și tu ... ai putut să mă citești".
Într-un alt poem, sugestiv, poeta, recunoscând că nu trebuie să trecem prin viață fără să lăsăm ceva în urma noastră, cu rafinament și eleganță, își (s)pune amprentele asupra existenței sale. ,,Scriem cu pete de sentimente", ,,cerșim clipe și momente", ,,ne-ntrecem în jocuri de cucerire", ,,pulsăm după al vieții ceas", ,,ne agățăm dorințele în stele", ,,tânjim la colțul unui paradis", ,,valsăm pe o melodie", ,,plutim printre suave note în balans", urcă și coboară, ne urcă și ne coboară, printr-un labirint imaginar, prin care, vrem nu vrem, trecem lăsând amprente. Poetă a dorit ca trecerea ei să nu fie degeaba. Fugă prin viață, reușitele sau eșecul vieții, sunt forma de a trăi. Uneori râzi. Alteori plângi. Uneori mergi încet. Alteori fugi. Uneori stai. Alteori mergi. Dar de fiecare dată dacă ești căzut, te ridici și-ți urmezi calea. Pentru poeta Marieta Coman, cuvântul înseamnă lumină și frumos, bucurie și adevăr, veșnicie.
,,să mulțumim și-n urmă să lăsăm
parfum de frumusețe și gânduri de bine
și o amprentă ca să nu se șteargă,
urmele noastre, ca cele pe nisip". Mai există o altă expresia atât frumoasă pentru a da definiție vieții și a sensului ei? Poate da! Poate nu! Sincer, prea mi-a plăcut!
Dacă viața își are amprenta ei, toți avem voie să sperăm sau să ne facem iluzii. Da. Avem Dreptul la iluzii, iar de acest drept face uz și poeta (p. 10) afirmând:
,,Iluzii ne curg prin cupele vieții
ne amețesc ca o șampania înspumată,
realități se scurg scrijelindu-ne urme cu pașii,
de iluzii ne agățăm, ca de ultimele maluri".
Întorc pagina. Urmează poemul Tăcute întrebări. Glumind, luându-mă după vechile obiceiuri (sau cutume!), știam că ,,uneori și tăcerea este un răspuns!". Marieta Coman, demitizează cutuma și ne ,,demonstrează" că, trecând peste toate principiile, uneori, chiar și întrebările tac. În cazul de față tăcerea ,,își strigă necuvintele", tăcerile ,,își fâlfâie în zbor aripile", sau, tot ele, tăcerile ,,ne toarnă în suflete îndoieli", iar prin această tăcere, ,,vorbele rămân în așteptare".
Dar, până una-alta, vreți știți cine este Marieta Coman? Întâi ai zice - un om simplu și modest. Citindu-i lirica, aflăm poeticul răspuns. Iată răspunsul, poetei Marieta Coman. Uneori,
,,Sunt melodia ritmică zorilor de zi
cu zâmbetul ce aduce răsăritul.
Sunt tăcerea blândă a vacanței
sau zbaterea valului în furtună", poezia Sunt eu ...
Alteori,
,,Sunt doar o frunză rătăcită-n toamna ta
(...)
,,am trecut prin vara care m-a uscat de dorul tău", din poezia Frunza rătăcită, ,(p. 13).
Altădată, este cea care se ,,plimbă între trecut și viitor", din poezia Deja-vu, (p. 26). Tot ea recunoaște că ,,Sunt malul unde poposești mereu", din poezia Ancorat, (p. 23).
VASILE BELE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu