luni, 16 august 2021

Poesis - Valeria BILŢ

 


Baletul tăcerii

În vârfuri de balerină se furișează tăcerea,

Cu glezne subțiri se strecoară-ntre noi.

Aduce cu ea străluciri din privirea

Încărcată de farmecul zilelor moi

Pe care-am șezut alungiți și pierduți

În grozava-mpăcare de suflete calde.

Ne-mplineam bucuria în ofuri fierbinți

Și ceream să zburăm spre un cer de cascade

Din care să curgă șuvoi fericirea

De toți căutată, pierdută constant.

Strălucirea iubirii din noi, nemurirea

Îmbrățișa răsuflarea noastră, flagrant.

Tăcerea dansa pe vârfuri de deget.

Flutura câte-un braț ca aripă fină.

Din priviri arunca sclipiri fără preget,

Avertisment pentru depărtarea cu vină.

Tăcerea-ncetează dansul suav

se risipește-n ecoul mocnit.

Tiptil se strecoară în auzul bolnav

unde se sparge ca lung țiuit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu