Baletul tăcerii
În vârfuri de balerină se furișează tăcerea,
Cu glezne subțiri se strecoară-ntre noi.
Aduce cu ea străluciri din privirea
Încărcată de farmecul zilelor moi
Pe care-am șezut alungiți și pierduți
În grozava-mpăcare de suflete calde.
Ne-mplineam bucuria în ofuri fierbinți
Și ceream să zburăm spre un cer de cascade
Din care să curgă șuvoi fericirea
De toți căutată, pierdută constant.
Strălucirea iubirii din noi, nemurirea
Îmbrățișa răsuflarea noastră, flagrant.
Tăcerea dansa pe vârfuri de deget.
Flutura câte-un braț ca aripă fină.
Din priviri arunca sclipiri fără preget,
Avertisment pentru depărtarea cu vină.
Tăcerea-ncetează dansul suav
se risipește-n ecoul mocnit.
Tiptil se strecoară în auzul bolnav
unde se sparge ca lung țiuit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu