Medalion Mircea Dorin Istrate

 

AȘTEPTARE

 V-ați gândit că-n străvechime, mii de ani ’naintea noastră,

Zeii cerurilor ’nalte au trimis mereu în lume,

Rând la rând Hristoși destoinici, să deștepte lumea proastă

Învățând-o mii de taine, din a lor înțelepciune?

 

Ce știut-au ei atuncea și ce datu-ne-au spre știință

S-au pierdut în vălmășagul timpului care-a trecut,

A căzut iar lumea noastră în adâncă neputință

Și-a luat, a câta oară, totul iar de la-nceput.

                                *

Azi, cercăm ca  să pătrundem taine-ascunse-ntr-o poveste,

Înțeleptele cuvinte ce-s rămase din străbuni,

Redescoperim cerescul, adevărul care este

În nimicul cela care, poate face mari minuni.

                              *

Legea legilor e una, în a toate universuri,

Peste tot e-nțelepciune în întregul infinit,

Ca și ei suntem de-o seamă și cu bune și cu lipsuri,

Și cei vechi, îmbătrâniții, ca și ultimul venit.

 

Cu ce-avem învățătură, suntem azi la începuturi,

Mai e mult până-nțelegem tainele care se cer,

Doar gândim cum o să fie, când lăsa-vom aste luturi

Și-om pleca spre cele astre, către zeii noști’ din cer.

 

10.12.2021

 

 ÎN  PRAG  DE ZIUA  DE  CRĂCIUN

 

Se cerne lin pe-ntinsa lume argint de stele din ceresc,

Încep colinzi să se audă pe plaiul meu cel strămoșesc,

E semn că vine iar Crăciunul ca să ne-aducă el aminte

De Iertătorul ce venit-a, în vremea cea, de dinainte.

 

Cum s-a născut în pribegie, departe de al Său cămin,

Cum  ieslea fostu-i-a cel leagă într-un sălaș din Viflaim

Cum steaua luminat-a calea la Magii care-au așteptat,         

Să-l vadă și să spună lumii, că s-a născut, Nou Împărat.

 

De-aceea fiți cu bucurie și așteptați Crăciunu-n pace,

Iertați-vă dușmanii voștri, orice ar zice și-orce vor face,

Fiți milostivi cu lumea toată și-i dăruiți pe nevoiași,

Să simtă și ei că la Domnul, voi sunteți pentru ei, chezași.

 

Și-n sfânta ziuă de Ajun să-mi așteptați colindători,

Pruncuții ceia doar de-o șchioapă, ce-n glasuri au privighetori,

Ce-or colinda pe sub ferestre, a voastre inimi să-nfioare,

Vă urce sufletul în ceruri, în preamărită desfătare.

 

Și-n gând cu ei spuneți colinda, cerând la Domnul de  iertare,

Că păcătoși și voi îmi sunteți, că Lui nu dat-ați ascultare,

Și chiar de greu vă e,  promiteți, că vă schimbați, și-ți fi mai buni

În anul ce de-acuma vine, și nu-ți cădea-n, deșertăciuni.

                                        *

Vă ningă dar cu praf de stele Crăciunul Sfânt, care o să vină,

Și-o lacrimă de-aveți sub gene, cea bucurie-o fi deplină,

Știind că Domnul din cerescuri cu drag pe voi vă ocrotește,

Că îi urmați a Lui îndemnuri, ce viața v-o, învrednicește.

 

11.12..2021

                     

ÎN VRAJA VISULUI SUNT TOATE

 

În vraja visului sunt toate, cât loc să aibă-n astă lume,

Și multe câte  poate fi-vor, mai rele decât sunt, ori bune,

Că-n plăsmuirea  fără margini se leagă și mi se desfac

Minuni,  ce încă nu au noimă, și nu știu unde ele-mi zac.

 

În vraja visului sunt toate cât frumuseți îmi sunt pe lume,

Cum nici în Raiul din crescuri nu-i loc atâtea să se-adune,

Dar și genuni cu fund de iaduri în care-n chinuri pătimesc,

Pentru păcate ce făcut-au, aceia toți, care greșesc.

 

În vraja visului sunt toate cât adunat-am amintiri,

Din vremea cea n-apoi întoarsă pe când înmugureau iubiri,

Și când o caldă-mbrățișare ne înălța înspre ceresc,

Lăsând în urmă toate câte, erau pe-atuncea în lumesc.

                                       *

În vraja visului petrecem clipita cea de bucurie,

Înfiorați de-a ei plăcere, cum am dori mereu ne fie,

Dar tot în ea, trăirea noastră de-atâtea ori se se-nfiorează,

Iar  ce-i  simții-n acele clipe, o vreme lungă te-ntristează.

 

Himera visului din noapte cu noi se joacă-ntotdeauna,

Ne picură-n simțiri plăcere, dar și tristeți, făcând minciuna

Să semene pe-ntr-o clipită că-i adevărul cel mai pur,

Învăluit întotdeauna, în ceața unui timp obscur.

 

13.12..2021

 Mircea  Dorin Istrate