AȘTEPTARE
Zeii
cerurilor ’nalte au trimis mereu în lume,
Rând
la rând Hristoși destoinici, să deștepte lumea proastă
Învățând-o
mii de taine, din a lor înțelepciune?
Ce
știut-au ei atuncea și ce datu-ne-au spre știință
S-au
pierdut în vălmășagul timpului care-a trecut,
A
căzut iar lumea noastră în adâncă neputință
Și-a
luat, a câta oară, totul iar de la-nceput.
*
Azi,
cercăm ca să pătrundem taine-ascunse-ntr-o
poveste,
Înțeleptele
cuvinte ce-s rămase din străbuni,
Redescoperim
cerescul, adevărul care este
În
nimicul cela care, poate face mari minuni.
*
Legea
legilor e una, în a toate universuri,
Peste
tot e-nțelepciune în întregul infinit,
Ca și
ei suntem de-o seamă și cu bune și cu lipsuri,
Și
cei vechi, îmbătrâniții, ca și ultimul venit.
Cu
ce-avem învățătură, suntem azi la începuturi,
Mai e
mult până-nțelegem tainele care se cer,
Doar
gândim cum o să fie, când lăsa-vom aste luturi
Și-om
pleca spre cele astre, către zeii noști’ din cer.
10.12.2021
ÎN PRAG DE ZIUA DE CRĂCIUN
Se cerne lin
pe-ntinsa lume argint de stele din ceresc,
Încep
colinzi să se audă pe plaiul meu cel strămoșesc,
E semn că
vine iar Crăciunul ca să ne-aducă el aminte
De
Iertătorul ce venit-a, în vremea cea, de dinainte.
Cum s-a
născut în pribegie, departe de al Său cămin,
Cum ieslea fostu-i-a cel leagă într-un sălaș din
Viflaim
Cum steaua
luminat-a calea la Magii care-au așteptat,
Să-l vadă și
să spună lumii, că s-a născut, Nou Împărat.
De-aceea
fiți cu bucurie și așteptați Crăciunu-n pace,
Iertați-vă
dușmanii voștri, orice ar zice și-orce vor face,
Fiți
milostivi cu lumea toată și-i dăruiți pe nevoiași,
Să simtă și
ei că la Domnul, voi sunteți pentru ei, chezași.
Și-n sfânta
ziuă de Ajun să-mi așteptați colindători,
Pruncuții
ceia doar de-o șchioapă, ce-n glasuri au privighetori,
Ce-or colinda
pe sub ferestre, a voastre inimi să-nfioare,
Vă urce
sufletul în ceruri, în preamărită desfătare.
Și-n gând cu
ei spuneți colinda, cerând la Domnul de
iertare,
Că păcătoși
și voi îmi sunteți, că Lui nu dat-ați ascultare,
Și chiar de
greu vă e, promiteți, că vă schimbați,
și-ți fi mai buni
În anul ce
de-acuma vine, și nu-ți cădea-n, deșertăciuni.
*
Vă ningă dar
cu praf de stele Crăciunul Sfânt, care o să vină,
Și-o lacrimă
de-aveți sub gene, cea bucurie-o fi deplină,
Știind că
Domnul din cerescuri cu drag pe voi vă ocrotește,
Că îi urmați
a Lui îndemnuri, ce viața v-o, învrednicește.
11.12..2021
ÎN VRAJA VISULUI SUNT TOATE
În vraja
visului sunt toate, cât loc să aibă-n astă lume,
Și multe
câte poate fi-vor, mai rele decât sunt,
ori bune,
Că-n
plăsmuirea fără margini se leagă și mi
se desfac
Minuni, ce încă nu au noimă, și nu știu unde ele-mi
zac.
În vraja
visului sunt toate cât frumuseți îmi sunt pe lume,
Cum nici în
Raiul din crescuri nu-i loc atâtea să se-adune,
Dar și
genuni cu fund de iaduri în care-n chinuri pătimesc,
Pentru
păcate ce făcut-au, aceia toți, care greșesc.
În vraja
visului sunt toate cât adunat-am amintiri,
Din vremea
cea n-apoi întoarsă pe când înmugureau iubiri,
Și când o
caldă-mbrățișare ne înălța înspre ceresc,
Lăsând în
urmă toate câte, erau pe-atuncea în lumesc.
*
În vraja
visului petrecem clipita cea de bucurie,
Înfiorați
de-a ei plăcere, cum am dori mereu ne fie,
Dar tot în
ea, trăirea noastră de-atâtea ori se se-nfiorează,
Iar ce-i
simții-n acele clipe, o vreme lungă te-ntristează.
Himera
visului din noapte cu noi se joacă-ntotdeauna,
Ne picură-n
simțiri plăcere, dar și tristeți, făcând minciuna
Să semene
pe-ntr-o clipită că-i adevărul cel mai pur,
Învăluit
întotdeauna, în ceața unui timp obscur.
Mircea Dorin Istrate
