Greu de acceptat, dar adevărul este că în acest moment doar George Simion are capacitatea de a organiza acţiuni de protest pe tema scumpirilor, a situaţiei generale din ţară.
USR, ca partid născut în stradă, pentru a se detaşa
de AUR, a renunţat la această modalitate de a face politică. Conştient că nu
mai are aderenţă la publicul care l-a consacrat ca formaţiune politică,
partidul lui Cătălin Drulă se străduieşte să prezinte proiect după proiect de
parcă duminica viitoare ar avea loc alegeri. Acum a ajuns la reîmpăduriri.
În faţa nemulţumirilor crescânde, în faţa
scumpirilor, mai devreme sau mai târziu, cu sau fără partidele din opoziţie, se
va ajunge la proteste.
PSD şi PNL prea se joacă de-a guvernarea. Marcel
Ciolacu joacă necorecta carte a şantajului cu ieşirea de la guvernare. Ca orice
politician ştie că cerând prea mult nu i se poate da, însă în acest fel poate
arăta acuzator spre un PNL care nu vrea să mărească pensiile, care nu vrea să
majoreze salariile.
Profitând de un PNL nehotărât care, iată, nu vrea să
ajute oamenii într-o perioadă dificilă, de fapt PSD îşi construieşte de pe acum
viitorul adversar politic, săpându-i la rădăcină.
PSD, când este la guvernare având funcţia de prim
ministru, este mai rezervat, dar acum se comportă ca un asociat oarecare gata
oricând să-şi facă bagajele şi să lase PNL-ul în ofsaid.
Nicolae Ciucă se mişcă greu, spune lucruri comune,
fără nicio atracţie pentru populaţie. Lipsa lui de mobilitate şi abilitate se
repercutează asupra întregului partid. Liderii din linia a doua par plecaţi în
vacanţă de unde mai transmit câte un semnal. Până şi un Rareş Bogdan care
promitea să devină o voce puternică în partid iese rar, le trage câte o
scatoalcă adversarilor-parteneri apoi dispare săptămâni la rând. Nu are
continuitate în discurs, iar declaraţiile lui nu par să aibă nicio susţinere
din partea altor liberali. La fel nu au ecou în partid nici postările lui
Florin Cîţu. Este suficient să analizezi personajele din PNL care ies pe posturi
pentru a vedea că partidul în întregul său nu are o politică de comunicare
coerentă, bine structurată pe domenii, pe probleme.
Şi de la PSD şi de la PNL au dispărut cu desăvârşire
„greii” care dădeau direcţia de acţiune, care creau imaginea unui partid
puternic, în fruntea căruia se află o echipă de oameni puternici. Poate că
aceşti „grei” există, dar nu sunt lăsaţi să iasă în faţă pentru a nu estompa
imaginea liderului unic.
În condiţiile actuale oamenii au toată îndreptăţirea
să iasă în stradă pentru că sunt o sumedenie de probleme pe care guvernul nu le
rezolvă, deşi par simple. Angrenajul statului pare să nu funcţioneze.
Îndemnul la economisire este un simplu slogan, dar
şi acesta este folosit doar ca o armă politică. Nicolae Ciucă se dă pe el însuşi
drept exemplu de economisire îndemnând lumea să facă la fel, adică să-şi
schimbe becurile, însă Marcel Ciolacu, mai abil, ţine să declare sus şi tare că
el nu le va cere niciodată oamenilor să-şi stingă luminile şi să stea în frig.
În acelaşi timp Marcel Ciolacu cere mereu majorări
de salarii şi pensii conştient că pe măsură ce se fac mai multe promisuni cu
atât mai vârtos statul stoarce bani de la contribuabili, prin toate mijloacele.
Aceste promisiuni fără acoperire reprezintă, în fapt, secretul creşterii PSD în
sondaje.
În general, comunicarea la nivel de guvern nu este
unitară. Se poate chiar spune că este la voia întâmplării.
În întregul său, guvernul lasă impresia că nu ştie
ce are de făcut, că nu înţelege ce se întâmplă în lume, că nu ştie ce se întâmplă
în ţară şi prin urmare nu ştie ce măsuri să ia.
În aceste condiţii lipseşte doar o scânteie pentru a
izbucni proteste în toată ţara. Este o chestiune de timp până să înceapă
protestele de stradă. AUR va profita din plin de această situaţie, dar neavând
un program propriu-zis, adună degeaba procente după procente în sondaje.
Autor:
Dumitru Păcuraru
Sursa:
Informaţia zilei Maramureş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu