Iarna grijilor noastre

 

                                                                                                    de Gheorghe Pârja

De vreo câteva luni încoace, ni se spune, pe tonuri diferite, că iarna care vine va fi una de răscruce pentru oameni și țări din Europa. Unii analiști sunt ponderați în aprecierea iernii care vine, alții sunt cuprinși de spectrul apocalipsei, a unei Siberii care va coborî pe meleagurile continentului din care facem parte. Răsfoind presa de toate felurile, am întâlnit comentarii care aparțin celor două viziuni. Mi-am mulat prognoza proprie pe rigoare, analize și realități. Cum am mai spus-o, menirea mea nu este să îngrijorez cititorii fără motiv, dar nici să îndulcesc oțetul. Apropierea sezonului iernatic amenință să sporească presiunea pe sistemele energetice ale țărilor din Uniunea Europeană. O serioasă disperare există în contextul decuplării tot mai accentuate de gazul rusesc.

Pe zi ce trece ne dăm seama că Rusia poartă cu Europa un război economic, un conflict în care ninsorile sunt electrice și apoi, în Ucraina, duce un război de cucerire. Majoritatea analiștilor europeni spun că iarna aceasta care vine va fi hotărâtoare pentru viitorul Europei. Fie economia din Uniunea Europeană va trece cu bine marea încercare, cu răni nu prea adânci și atunci șantajul Rusiei nu va funcționa, fie guvernele europene vor ceda mecanismului cinic rusesc. Țările care încă mai depind de sursa rusească de energie greu vor putea să ia o atitudine de izolare. Aici nici voința politică nu mai funcționează. Care până acum a avut un rol de luat în seamă în relațiile economice cu Rusia.

Vedem că multe țări încearcă soluții alternative, de înlocuire a gazului rusesc și de economisire a energiei. Ungaria face corp aparte, primește gaz de la Putin cu prețuri mai mici decât sunt pe piață. Apelul Uniunii Europene de a reduce cu 15% consumul de gaze naturale și asigurarea unor rezerve de 80% din capacitatea de depozitare sunt măsuri de precauție pentru a mai liniști viziunile apocaliptice care circulă prin preajmă. Germania, care are un fost cancelar în conducerea Gazprom, și-a redus dependența de gazul rusesc la 25%, apelând la gazul olandez. La fel Italia a încheiat acorduri cu furnizori de gaze din Algeria, Libia și Angola. Aflu din surse, care se repetă, că întreaga Europă va apela la gazul lichefiat american și din unele țări arabe, importuri care vor ajunge la noi pentru a contracara închiderea robinetului de la Kremlin.

Germania pare a fi renunțat la închiderea a trei centrale nucleare, care arată că energia nucleară nu este poluantă. Sunt măsuri europene pentru a împuțina din grijile iernii care se apropie. Soluțiile identificate pot fi suficiente pentru a rezolva toate problemele care ne pândesc dincolo de hotarul acestei toamne. România este cu ochii pe Germania, deoarece această țară este locomotiva Europei, umăr la umăr cu Franța. Nu uităm că Germania este și principalul partener economic al țării noastre. Deci ce nu merge bine pe Rin se răsfrânge și pe Mureș și pe Târnave. Ne-am putea întreba ce legătură este între gazul rusesc și acordarea de vize turistice cetățenilor ruși? Este, și încă una apropiată. Dacă unele țări au început o ofensivă diplomatică pentru a determina Uniunea Europeană să blocheze acordarea de vize, Germania este îngăduitoare. Adică, zic nemții, nu ar fi corect să fie penalizați cei care se opun războiului, pe de o parte, iar pe de altă parte, Kremlinul ar putea întrerupe livrarea de gaze.

Tocmai când încheiam acest text, s-a dat știrea că Gazprom a oprit furnizarea de gaze naturale pentru Franța. Cu iarna europeană care vine trebuie să fim extrem de atenți. Că războiul aduce moarte, foamete, dar și frig. Da, iarna grijilor noastre! Pe care o putem traversa cu înțelepciune și demnitate.