Zilele trecute am primit un mesaj de avertizare pe messenger, apoi unul telefonic, apoi alții mi-au confirmat cele scrise în mesajul respectiv. Și uite așa m-am pus pe „cercetat”, că de... asta mi-e meseria. Brațară de aur. Probatoriul e gata. Trecem la analizarea lui.
Până și arhanghelul al cărui nume îl
poartă a părăsit-o pe „invidioasa mea”. Ce credeți? S-a săturat. El este
îngerul darurilor nu al întunericului. Iar „îngerul meu” este poet, publicist,
membru de onoare al unei societăți culturale importante... Și, Doamne, câte
„merite” mai are! Aceste titulaturi, pe care le afișează spre „hrănirea
orgoliului personal”, ar trebui să fie nepătate. Păcat că se aruncă o umbră
peste grupări din care fac parte oameni într-adevăr merituoși!
Dragii mei, invidia este o boală aproape
fără leac. Deseori rămâi surprins când realizezi că un om, care poza într-unul
generos, pe care l-ai primit în casa ta, la masa ta, l-ai cărat pe unde ai
fost, i-ai creat imaginea unui om valoros, care mereu se arăta cu frică de
Dumnezeu, a stat lângă tine doar pentru propriul interes. Și dacă a văzut că
nu-i cazi în plasă s-a apucat de „urzit”. Și ce bine se pricepe la asta! Rămâi
uimit.
Feriți-vă de cel care spune în stânga și
dreapta cât e de bisericos, cât de mult bine face, cât de mult a ajutat, care
scoate mereu în evidență cât e de valoros și talentat! Dacă veți avea răbdare
cu siguranță veți observa că gesturile și faptele sale nu au nimic comun cu
bunătatea.
Invidiosul este un om frustrat, neputincios
și nefericit, un om ce se simte inferior față de cel invidiat. Este o ființă pe
lângă care trece viața și nu se poate bucura de ea. El uită că binele și răul
se întorc mereu de unde au plecat. Este o lege nescrisă.
„Invidia nu vine niciodată de la Dumnezeu,
e un păcat, un viciu din care derivă alte multe păcate precum egoismul, ura,
răzbunarea, orgoliu, gelozia. Răul cel mai mare făcut lumii este cel făcut de
oamenii invidioși care vor să se simtă importanți, fără a avea merite
corespunzătoare. Răul este un drog care-i hrănește în lupta pentru putere, îi
face încrâncenați, dornici de răzbunare, de a răni suflete, de a ucide
dragostea, de a ucide vieți.”
Cât adevăr!
„Educația – cultura și civilizația – ar
trebui să ne facă pe toți mai buni, căci, după cum spunea dramaturgul Eugen
Ionescu, „degeaba le-am avea pe toate: inteligența, cultura, istețimea,
supra-cultura, doctoratele, supra-doctoratele, dacă suntem răi, haini, mojici
și vulgari, proști și nerozi, doi bani nu facem.”
Se presupune că suntem oameni de
cultură. Mă întreb: oare câți dintre noi suntem realmente capabili să ne
identificăm cu ea? Oare câți dintre noi avem puterea de a ne dezvolta din punct
de vedere spiritual?
Nu sunt genul care își spală rufele în
public. Am metodele mele. Ideea este că într-o lume care se vrea frumoasă,
urâțenia își înfige, din când în când, coarnele. Iar ele trebuiesc retezate
spre liniștea altora. Atitudinea struțului nu ne ajută să oprim boala
prezentului, fiindcă răutatea este o boală care dezbină o societate ce se vrea
civilizată. Un exemplu. Regret că nu vă pot arătat totul. Face parte din
„dosarul personal”. Și în timp mi-am dezvoltat o adevărată arhivă. Tot defect
profesional.
Trebuie să știți că : Defăimarea este
reglementată în linii mari de către CODUL Civil român în Articolul 1.349
Răspunderea delictuală şi înseamnă :
(1) Orice persoană are îndatorirea să
respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi
să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau
intereselor legitime ale altor persoane.
(2) Cel care, având discernământ, încalcă
această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le
repare integral.
Insulta si calomnia sunt judecate ca
fapte civile si cine savarseste o asemenea fapta , poate fi obligat sa
platească despăgubiri considerabile. Astfel insulta este atingerea adusa
onoarei ori reputatiei unei persoane prin cuvinte, prin gesturi sau prin orice
alte mijloace, ori prin expunerea la batjocură.
Mariana MOGA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu