Te-am chemat bob de rouă,
pe-o umbră de curcubeu
a venit ploaia viselor albastre
și a șters urma pașilor
căzută în tine anotimp!
Te-am ascultat muză
și te-am purtat în piept
ca pe-un busuioc înmiresmat
dintr-un anotimp trecut prin
amintiri și lacrimi.
Ți-am scris pe umbră de rouă necălcată
ție, amintire, dintre două anotimpuri
de visare,
pentru a mă întâlni cu foșnetul de vânt
cu pasul dimineții netrezite
și cu izvorul de iubire înveșnicită în frumos,
Oprește-mă, la tine, pentru a gusta
din fructul mirului!
Se va trezi asfințitul albastru
și vom culege clipe de emoție și bucurie
pentru tine anotimp
pentru tine libertate croită
cu raze de lună dintr-un verde-miracol.
Luna va prinde rădăcina unui sărut
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu