de Gheorghe Pârja
Astăzi, 16 septembrie, se împlinesc 22 de ani de la
săvârșirea din viață a marelui Poet Ioan Alexandru. Cel legat de Maramureșul
profund prin credința în Cuvânt, prin locurile lui sacre. De la casele bine întemeiate,
la oamenii care sfințesc acest pământ voievodal, cu rugăciunea. Da, locurile
sfinte! Cum este Sfânta Mănăstire Rohia, ori turla bisericii din Șurdești. Ori
Biserica din Desești, unde Poetul s-a rugat. El a definit Maramureșul ca fiind
omphalosul Europei. Ultima mea întâlnire cu Ioan Alexandru, de a cărui
prietenie m-am bucurat mulți ani, s-a întâmplat în Sfânta Zi de Bobotează a
anului 1994, la Baia Mare. După o noapte luminată de multe conjugări originale,
mi-a dăruit o carte, cu iubire frățească, acum rară și unică în felul ei. Este
vorba despre „Cu Biblia în America”, scrisă după ce a onorat invitația la
Săptămâna Națională de Rugăciune, cu participarea președintelui Americii.
Atunci la Casa Albă era Bill Clinton. Mi-am adus
aminte că Ioan Alexandru, senator, a început rugăciunea în Senatul României. A
fost un scandal absolut. A durat cât a durat, și rugăciunea din Casa Țării a
fost dată uitării. Cu această credință în Iisus Hristos, în puterea rugăciunii
a ajuns marele Poet peste Ocean. Cartea este o mărturisire vibrantă întru
credință și încredere în oamenii care au harul și darul rugăciunii. A fost
fascinat că președintele Americii, Clinton, împreună cu senatori și
congresmeni, l-au invitat să se roage lui Dumnezeu împreună, pentru binele omenirii.
I-a spus Clinton senatorului-poet: „Avem nevoie de rugăciunea Dumneavoastră!”
Americanii știu un fapt fundamental: cu cât ne rugăm mai mulți, cu atât sunt
șanse mai mari ca ruga să fie auzită.
Notează Ioan Alexandru în cartea dăruită: „Da, este
aproape incredibil! Nu o face Franța, nu o face regina Angliei, sau cancelarii
ale altor țări europene, ci președintele Americii, de la Eisenhower, la
Clinton, cu tot Senatul și Congresul, cu toți predicatorii și toate Bisericile
lor. Iar acest fapt noi nu-l știam. Pentru noi, cei din captivitate, vestea că
America se roagă a căzut ca un trăsnet. De aceea sufletul meu este fascinat de
America.” Și istoricul Nicolae Iorga spunea: „Tot ce-i bun de la alte neamuri
aduceți acasă!” Am aflat, prin mărturisirea cărții, că există o țară în lume
care se roagă lui Iisus Hristos. Nu pe ascuns, nu întâmplător, nu numai în
Biserică, ci cu toată puterea, cu fruntea, cu toată materia cenușie a țării.
Exclamă Poetul: „Asta este America. Amin. Aleluia!”
A cunoscut și români care au trecut Oceanul cu
rugăciunea și dorul de țară, s-au pus pe treabă și sunt pilde de umanitate.
America a greșit mai puțin, pentru că se ține de Evanghelie. Constituția lor
este expresia practică, modernă a Duhului Sfintei Scripturi și de aceea nu pot merge
pe o cale a nebinecuvântării. Iar grija cea dintâi a națiunii este libertatea
fiecărui om, crede Poetul. Mai spune Ioan Alexandru: „M-am rugat ca român
ortodox în Bisericile americane cu atâta râvnă și lacrimi cum o fac în
Bisericuțele noastre ușoare ca roua, de lemn și lacrimi, corăbioarele acestea
ce ne-au purtat prin furtunile istoriei spre limanul mântuirii.”
În acea ultimă noapte petrecută cu marele Poet mi-a
acordat și un interviu, în care mi-a spus, referitor la călătoria în America:
„Ascultă Gheorghe, frate! Acolo nu am fost invitat la nuntă, nici la
îngropăciune, nu la simpozioane, nu la colocvii științifice, ori filosofice, ci
la Rugăciunea Națională, a celei mai puternice națiuni din lume.” Cu profunzime
și atașare creștină, invită poporul român pe calea harului iubirii de Hristos.
Așa mi-am adus aminte de ritualul Poetului Ioan Alexandru, care a închinat o
carte de imne Maramureșului. Și alte multe pagini memorabile. Un Poet care și-a
marcat generația.
În urmă cu 22 de ani, se stingea din viață marele
Poet Ioan Alexandru, la Bonn. Își are mormântul la Mănăstirea Nicula.
P.S. Pe coperta cărții este imaginea cu senatorul
Ioan Alexandru și președintele Americii, Bill Clinton, la Săptămâna Națională
de Rugăciune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu