LELIANA RĂDULESCU - VALSUL CUVINTELOR

 

Motto:

„Acolo unde nu e Dumnezeu,

Viața nu-i decât deșertăciune,

Iar oamenii-s doar piese de muzeu,

Mânați de patimi și de slăbiciune!".

(Leliana Rădulescu, din poemul „Acolo unde nu e...").

 

(...)

 

(apariție editorială; autor Vasile Bele)

 

I.

 

Motto:

„Mi-e plâns, mi-e târziu, mi-e apus;

Nu mai găsesc în mine soare,

Mă zbat, mă tângui... m-au supus

Acele umbre trecătoare...",

(Leliana Rădulescu, din poemul „Autoportret").

 

Iubito,

Îți voi scrie VALSUL CUVINTELOR încrucișate

pe o toamnă pictată printre gutui

Să nu uiți ispita

ACOLO UNDE NU E lumină nu mai înfloresc gândurile

iar FĂRĂ IUBIRE nici răsăritul unui sărut

nu ajunge acasă…

 

Iubito,

AM PRIVIT VIAȚA DREPT ÎN OCHI

și printre veacuri de rugăciune

am cules umbră și zâmbet,

DAR DACĂ trec toamnele și se vor usca

tristeți MĂ IARTĂ de nu am să îți trimit

răspuns. Nu uita că IUBIREA NE SALVEAZĂ

și ne trimite în veacuri de rugăciune.

La MOARA vieții mele nu se mai cerne lumină

iar fiecare BOB DE DE ROUĂ se naște într-o altă primăvară...

 

Iubito,

au înflorit macii în MAGAZINUL DE VISE

târziu ecoul trăgea o perdea de fum spre APUS,

MENIREA fiecărui zâmbet este să zidească

clipe în acel COLȚ DE RAI

acolo unde MAMA MEA - surată cu tinerețea

va aduna DOR DE VIAȚĂ nescrisă decât în gânduri netrezite…

 

A mai trecut un CRĂCIUN fără timp și zăpezi,

dar tu, OMULE, care te vrei născut din lumină

îți faci propriul AUTOPORTRET semnat EXTENUARE,

Însingurarea nu este lângă INSULA IUBIRII

acolo ajunge DOAR DUMNEZEU și îngerii

care se vor trezi lângă Euterpe

și zidirea cuvintelor netulburate

CHIAR ȘI MUNȚII vorbesc în șoapte

„FEREȘTE-MĂ de singurătate!" strigă ecoul

clipelor adormite în zbor de umbră...

 

Doamne, FEREȘTE-MĂ, strig și eu

iar VALSUL CUVINTELOR și-a început tăcerea...

 

(N.A. ce apare scris cu majusculă sunt titlurile unor poeme din volumul „Valsul cuvintelor", autor Leliana Rădulescu)

 

II.

 

Motto:

„Țeseam din ochi iubire și ne-mpleteam cu zborul,

Cu pana pe hârtie, am dat frâu fanteziei,

Pe când, vrăjiți de vers, domolindu-și izvorul

Și munții-și plecau fruntea în fața poeziei!",

(Leliana Rădulescu, din poemul „Chiar și munții").

 

Iubito,

te-am cuprins în VALSUL CUVINTELOR doar eu

pentru că EMINESCU DOARME sub asfințit de umbră

iar tăcerea zorilor din EGIPT

se împreuna în zbor cu rouă albastră

Ecoul freamătului pătruns de liniște

chema ultima TOAMNĂ TRISTĂ

sub ochii blândeții

prinsă într-o PĂDURE TÂNĂRĂ de eucalipt...

 

NOROC zidit în cuvinte neșterse

să-mi zici când vei prinde rădăcină în

grădina casei mele,

să nu uiți că NU-S JUCĂRIA TA, dimpotrivă

te aștern în cea MAI FRUMOASĂ amintire

NIMENI nu îmi poate lua copilăria

din poarta casei

am zidit amintirile în gardul de vânt

și am scris pe umbră de rouă

AI MILĂ de PESCĂRUȘUL MEU

de lumina cuvântului cernut din stele

de cel GURĂ CASCĂ din spatele visului

trecut de-amiază

sper să nu cer PREA MULT iar dacă mai ai timp

prinde-mă în VALSUL CUVINTELOR albastre...

 

(N.A. ce apare scris cu majusculă sunt titlurile unor poeme din volumul „Valsul cuvintelor", autor Leliana Rădulescu)

 

III.

 

Motto:

„Prea mulți atei invocă dumnezei,

Ce deservesc doar interesul lor,

Ducând vieți simple, ca de cimpanzei,

Nepăsători că cei slabi plâng și mor",

(Leliana Rădulescu, din poemul „Prea mult").

 

Mi-am adunat în clepsidră adevăr

și amintiri

tot acolo am început VALSUL CUVINTELOR de vânt

acum îmi aștept umbra cuvântului

să îmi dea SENTINȚA ultimului gând

cernut dintr-o TOAMNĂ FĂRĂ NOROC.

Razele cuvintelor netulburate

mi-au sechestrat TIMPUL în lumină

iar tăcerea din TELEFONUL verde-miracol

îmi răspunde muza și mă îndeamnă

să SCRIU pe cer cu rouă...

 

VARA S-A DUS să-și caute surata în cântecul cucului

la fel plecat-a și ZIUA MEA

norocosul sunt tot eu care scrie despre un VIS DE POET

despre SOARELE născut în ceas de întuneric

să ne lumineze cărările și VIAȚA.

POATE... într-o altă secundă timpul

își va împodobi chipul

cu tăcere și tandrețe,

POATE... clipa trecută prin gara speranțelor

ne va arăta REȚETA fericirii și a primului noroc,

FĂ-MĂ, DOAMNE, vis împlinit până

nu E PREA TÂRZIU

știu, VINE TOAMNA vieții cu brumă

nu voi uita rodul ei

și nici VALSUL CUVINTELOR în care m-ai prins

PRIMĂVARĂ MIREASĂ...

 

Simt că M-APROPII de vânt

iar MUNTELE își duce tăcerea

spre un alt DESTIN.

Mă opresc, știu că E PREA TÂRZIU

îmi cumpăr secunde

îmi CUMPĂR TIMP

pentru cel din urmă vals

în seara asta dansăm împreună

VALSUL CUVINTELOR noastre

în fapt ȚINTĂ FINALĂ...

 

Iar ceasul își anunță zorii despre

întâiul cântat al cocoșilor...

Euterpe, te las pe tine să dansezi

mai departe

Azi, pornesc spre alt ȚEL PLANETAR...

 

(N.A. ce apare scris cu majusculă sunt titlurile unor poeme din volumul „Valsul cuvintelor", autor Leliana Rădulescu).

VASILE BELE