miercuri, 1 februarie 2023

Părinți pe sârmă

 


Ajutor! Copilul meu nu mă ascultă până nu repet de 100 de ori sau țip la el. Ce-i de făcut?

Cred că acesta este cel mai frecvent lucru pe care îl aud de vreo 4 ani încoace de când interacționez zilnic cu zeci și sute de părinți.

Și tu ai probleme cu ascultarea sau, poate, neascultarea din partea copiilor?

Dacă da, ai răbdare până la finalul articolului (care nu e scurt deloc), dar promit că la final vei avea mai multă claritate despre subiect, dar și mai multe stretegii de a atrage ascultarea și cooperarea copiilor.

Ce înțelegem prin ascultare, mai exact?
Ni s-a vândut această poveste conform căreia, dacă le spunem ceva copiilor, ei trebuie să ne asculte. Fără să crâcnească, fără întrebări, obiecții și ezitare.

Dar acest lucru este chiar periculos.
Asta înseamnă în mod automat, că ceea ce spune altă persoană este mai important decât ceea ce simțim, gândim, decât nevoile noastre sau dorințele noastre. Acest lucru se traduce prin obediență.

De ce să nu-ți dorești un copil obedient?
Copiii obedienți devin adeseori adulți obedienți, incapabili să-și manifeste propria personalitate, să-și exprime emoțiile și să se apere. Aceștia sunt, din păcate, și victimele cele mai probabile ale bullying-ului, ale abuzurilor de toate felurile (inclusiv sexuale), ale presiunilor impuse de grup pentru a încerca lucruri noi (spre exemplu: alcool, fumat sau consum de droguri). Aceștia sunt copiii, tinerii care nu pot să spună NU, pentru că acest răspuns nu le-a fost acceptat în familie.

Sau, dacă nu devin obedienți, se pot situa în extrema cealaltă, a rebeliunii. Unii copii ascultători, ajunși la adolescență, vor deveni rebeli și vor încălca regulile cu orice ocazie, indiferent de consecințe. Și asta pentru că, până atunci, au ales să pună deoparte ceea ce simt, gândesc sau își doresc, acordând prioritate gândurilor, dorințelor, cerințelor adulților din jurul lor. Iar acum a venit momentul să arate tuturor că ei sunt altfel, complet diferiți de ceilalți membri ai familiei lor.

Ce-ar fi să renunțăm la ascultarea oarbă și să căutăm cooperarea?

Cum facem asta? Ce ține de noi? Ce ține de copil? Ce pași practici e nevoie să facem și ce schimbări de mentalitate, citiți în articolul scris de Adina Giurgea pe platforma Părinți pe sârmă.


O zi minunata!
Razvan Savu
https://superscoala.ro/


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu