Interviul cu Putin se îndreaptă spre 200 de milioane de vizualizări doar pe pagina de Twitter a lui Tucker Carlson. Ar fi un moment bun pentru o privire critică asupra dialogului, la 24 de ore de la publicarea variantei în limba română.
Trei chestiuni mi-au atras atenția în mod deosebit:
1) lecția de istorie; 2) încercările Rusiei de a participa la sistemul de
securitate globală alături de NATO; 3) predicțiile lui Putin legate de o lume
”stabilă, durabilă și previzibilă”.
Tucker a evitat întrebările dure, însă din discuție
nu a reieșit că secretarul de presă Peskov ar fi primit, din timp, lista cu
subiectele ce urmau a fi abordate. E clar că președintele rus și-a pregătit
temeinic lecția de istorie și ar fi recitat-o în orice condiții, indiferent de
abordarea lui Tucker. Pe de altă parte, informațiile au fost multe și greu de
combătut în timpul interviului. Tocmai de aceea Putin i-a înmânat lui Tucker o
mapă cu documente ”din arhive”. Documentele ar fi trebuit să aducă un plus de
credibilitate, pentru că altfel e greu de crezut că echipa lui Tucker le va
studia în amănunt și va reveni, cândva, cu precizări.
Fără să arunc un ochi pe respectivele ”probe”, am
totuși unele dubii cu privire la autenticitea informațiilor furnizate de Putin.
Explicație e simplă: Kremlinul insistă de la începutul războiului, în mod
hilar, să afirme că moldovenii sunt diferiți de români. Sunt alt popor. La fel,
limba moldovenească ar fi diferită de limba română. Un fals grosolan, inutil,
care duce în derizoriu orice încercare a președintelui Putin de a arăta
adevărata istorie a relațiilor ruso-ucrainene. În rest, vorbim despre povești
de adormit copiii. Europa e plină de țări care jinduiesc la teritoriile
vecinilor, iar unele au mape întregi cu documente de arhivă sută la sută
autentice.
Punctul doi: de ce Statele Unite au respins
încercările Rusiei de a face parte din sistemul de securitate european/global?
Putin a oferit două posibile argumente. Primul ar fi aroganța binecunoscută a
Washingtonului, iar al doilea perpetuarea în posturi-cheie din serviciile de
securitate a unor ofițeri americani care s-au format profesional în timpul
războiului rece, când URSS era inamicul nr. 1. O apropiere de Rusia i-ar fi
scos din joc, i-ar fi făcut inutili, cu tot cu planurile lor geniale de
distrugere a inamicului.
Pe de altă parte, chiar dacă Putin nu a amintit,
fără un dușman de moarte industria de război devine irelevantă. Pentagonul, CIA
și alte agenții similare își pierd mult din influență. Alianțe ca NATO riscă să
colapseze, ca în perioada în care Macron vorbea despre moartea clinică a
organizației transatlantice.
Un dușman puternic, nemilos, amenințător la adresa
”stabilității și securității globale”, polarizează accentuat opinia publică.
Coalizează statele, îi armonizează pe autocrați și pe dictatori într-o
structură alternativă de putere, ca BRICS, capabilă să ofere motive serioase
pentru întărirea instituțiilor de forță din zona G7, alimentarea la maxim a
industriei de război și restricționarea libertăților fundamentale ale
cetățenilor.
Putin, în interviul cu Tucker: ”Ați spus că lumea se
rupe în două emisfere. Un creier uman este împărțit în două emisfere. Cel puțin
una dintre ele este responsabilă pentru un tip de activități. Cealaltă se ocupă
mai mult de creativitate și așa mai departe. Dar este totuși unul și același
cap. Lumea ar trebui să fie un singur întreg. Securitatea ar trebui să fie
împărtășită și nu destinată miliardului de aur. Acesta este singurul scenariu
în care lumea ar putea fi stabilă, durabilă și previzibilă. Până atunci, atâta
timp cât capul este împărțit în două părți, este o boală, o reacție adversă
gravă.”
”Lumea ar trebui să fie un singur întreg” – Este un
extras esențial, care spune fără echivoc că cele două emisfere se vor reuni la
un moment dat și astfel lumea va înceta să mai fie bolnavă. Pentru că, nu-i
așa, chiar și un război rece are un final.
Autor: Adrian Onciu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu