După doi ani de război

 

Luna aceasta se vor împlini doi ani de la declanșarea războiului ruso-ucrainean și integritatea teritorială a Ucrainei devine tot mai nesigură.

Perioadă în care informațiile venite de pe linia frontului au fost puține, contradictorii, specifice genului de război hibrid. La început, ambele tabere au sperat că războiul nu va dura și finalul o să decidă repede învinșii și învingătorii. Numai că războinicii au ignorat învățăturile istoriei, ce nu se lasă uitate. Un război odată început devine eveniment plin de necunoscute, cu final imprevizibil, iar subestimarea adversarului poate genera situații critice, ce pot aduce pierderea bătăliei. Evoluția conflictului confirmă că inclusiv predicțiile analiștilor politici și militari pro-Ucraina au dat greș și nu s-au adeverit. Pentru cei interesați, conflictul și azi pare nefiresc și greu de înțeles. Prin anexarea Peninsulei Crimeea, Putin a dat de înțeles că are de gând să invadeze estul Ucrainei cu populație majoritară rusofonă. Dacă Zelenski nu a luat în seamă o posibilă agresiune a rușilor, nici Putin nu s-a așteptat la reacția fermă a ucrainenilor. Deși Zelenski a fost avertizat că Putin nu se va mulțumi cu Crimeea, cu toate riscurile, președintele Ucrainei a fost obligat să-și apere țara. După invazie, guvernele țărilor din NATO în frunte cu SUA au ajuns la concluzia că pentru pacea Europei, Putin poate fi un pericol și nu trebuie lăsat să-și atingă obiectivele. Drept urmare, aliații au furnizat Ucrainei armament de ultimă generație, iar piloților și tanchiștilor ucraineni le-au asigurat instrucția necesară pentru a pilota avioane F-16, respectiv să manevreze tancuri Leopard. Drama poporului ucrainean este înțeleasă de societatea civilă din toate țările europene. Care, prin ajutoarele oferite, s-a implicat nu numai afectiv-emoțional. Deși vecina noastră Ucraina, de-a lungul vremurilor, cu România nu a fost extrem de prietenoasă, în spiritul umanită­ții și în numele semenului aflat în suferință, față de Ucraina românii și-au făcut datoria. Cu toate eforturile făcute, războaiele se asociază cu evenimente interne sau externe imprevizibile care deturnează planurile combatanților. Astfel în mentalul individual și colectiv, conflictul se erodează, intervine uitarea și nu mai prezintă interes ca la declanșarea lui. Eșecul contraofensivei ucrainene, sancțiunile aplicate Rusiei fără rezultat, recesiunea economică din Europa, febra alegerilor în SUA și în multe țări europene au redus încrederea opiniei publice într-o posibilă victorie a Ucrainei. Fiecare țară are de rezolvat probleme interne proprii, iar înțelegerea necazurilor și compasiunea sunt atitudini emoționale limitate. Cu bune și rele viața merge mai departe. Vorba vine: „De vecin îmi este milă, dar de mine mi se rupe inima.” Facilitățile acordate Ucrainei de forurile europene pentru exportul de cereale le-au adus prejudicii și nemulțumirea și-au manifestat-o prin proteste de stradă. Cine este interesat de evoluția conflictului se va convinge că între propaganda războinică a rușilor și occidentalilor nu sunt mari deosebiri. Putin vrea să le bage conaționalilor în cap ideea că Occidentul și SUA vor să distrugă Rusia, iar oficialii NATO o dau înainte că, dacă vin rușii, trebuie să fim pregătiți pentru a supraviețui. Războiul promovat de ambele tabere este temă de campanie electorală și înștiințează opinia publică faptul că în Europa este pe cale să apară un alt gen de război rece, asemănător cu cel dinainte de 1990. Cei preocupați de finalul războiului ruso-ucrainean au la îndemână câteva scenarii vehiculate de mass-media în spațiul public. Cu toate miliardele de euro oferite de UE, Ucraina nu va câștiga războiul. Războaiele se câștigă în ofensivă, nu în defensivă. Mentalitatea poporului rus despre război vine din istorie și conceptul de mama și marea Rusie nu a dispărut. Rezultatul alegerilor din SUA ar putea hotărî soarta Ucrainei. Indiferent dacă va cîștiga Trump sau Biden o detașare totală sau parțială față de conflict va avea loc. Polonia a spus clar: dacă Ucraina vrea armament, nu are decât să pună banii jos. Cea mai posibilă variantă ar fi încheierea războiului, situație în care Ucraina ar pierde teritoriile ocupate de ruși. O altă soluție puțin probabilă, dar nu exclusă ar fi ca poporul rus să-și schimbe atitudinea împotriva țarului – Putin să pornească o revoluție ca în 1917. De război extins în perioada următoare nu poate fi vorba, deoarece Rusia nu dorește să aibă graniță cu țări NATO și Ucraina nu poate fi ocupată. În ce ne privește avem propriul război intern, motivat de alegerile din anul acesta. Eveniment ce ocupă tot timpul politicienilor și pentru opinia publică prezintă puțin interes.

Prof. Vasile ILUȚ