Harta cu drumuri încurcate

                                                                                                 de Gheorghe Pârja

Plimbările mele prin oraș sunt de bun augur. Mă întâlnesc cu oameni sfătoși, preocupați de lumea în care trăiesc, au întrebări interesante, dar și răspunsuri agreabile la acest spectacol, uneori obositor. Cum este întâlnirea periodică cu inginerul Aurelian Brâncuș, fost inginer-șef al Companiei Remin, unde a lucrat aproape 30 de ani. Care îmi dă un tonus în viața cotidiană. Așa, strada este polenizată cu optimism. Încolo, multe știri confuze, pătimașe și mai ales partinice. Gata, a început campania electorală! Toată lumea se pricepe la vindecarea societății. Tratamentul vine pe vorbe care conțin reproșuri la adversari, fără conținut de luat în seamă, multe dintre ele de o mare răutate politică. Cică asta este soluția pentru a cuceri teritorii electorale. Își scormonesc viețile, se răfuiesc cu iluziile, fac profiluri de președinți de țară, mai aruncă tâlcul războiului pe piață. Care sperie lumea, deoarece necazul este în vecini.

Propaganda rusească nu ne iartă, ne pune bilețele pe ușile nevăzute, generalii bat pas de front printr-o realitate mișcătoare. Crud și obraznic este partizanatul politic. Televiziunile s-au aliniat în spatele unor vectori politici. Se recapitulează greșelile unor demnitari. Cine este vinovat de Roșia Montană? Este o încrengătură politică cu serioase foloase financiare. Le aflăm abia acum. Mulți dintre noi nu ne pricepem la jocul burselor. Pentru mine, mecanismul este aproape ocult. Cert este că harta acestui an electoral are drumuri încurcate. Au intrat în umbră protestele dascălilor, din vara trecută, ale personalului medical și ale funcționarilor publici. Și cele ale fermierilor sunt în așteptare pe la noi. Guvernanții nu găsesc soluții, deoarece dificultățile durează de prea multă vreme. Și s-au tot adunat. S-a format un ghem ale cărui fire duc în toate direcțiile. Pilda cu sucala care adună firele pentru a fi țesute nu mai funcționează.

L-am auzit pe Nicolae Manolescu, da criticul și istoricul literar, spunând că din cârpeală în cârpeală, am ajuns să nu mai avem la îndemână o soluție viabilă pe termen lung în niciun domeniu de activitate. Chiar așa? O fi vorba de o boală fără leac, împotriva căreia nu există, deocamdată, decât paliative de moment? Fiind un an cu o hartă cu drumuri încurcate și declinul economic nu este spus până la capăt. Ba, din contră, ni se livrează cifre optimiste. Dacă stați de vorbă cu antreprenori veți avea surprize neplăcute. Veți afla că s-au luat, și se iau, măsuri improprii, greșite, defectuoase, efectul unei inculturi profesionale. Nemulțumirile sunt de regulă punctuale. Sunt protestatarii cu pretenții exagerate? Nu cred. Cine trăiește atent în lumea asta constată că este greu de rezistat.

Întreprinderile mici și mijlocii sunt lovite tocmai acolo unde le doare. În puterea lor de a rezista pe piață. Știam că ele sunt coloana de rezistență a economiei, mai ales la noi. Oferă servicii oamenilor. Sunt tot mai greu de aflat meseriașii. Cui îi pasă? Fiind în domeniu, constat că sunt în agonie chioșcurile de difuzare a presei. Încă în Baia Mare mai au o viață timidă, dar în teritoriu nu este bine. Progresiștii aduc argumentul online. Nu, oameni buni, deocamdată există viață și pentru presa scrisă. Uitați-vă la alții! Dar să nu uităm și durerile altora. Nu am priceput de ce într-un an cu o aspră campanie electorală se iau măsuri nepotrivite. Ori nu se pricep la mecanismele psihologiei maselor, ori este mare bai. Mai nou, fermierilor li s-a promis subvenționarea motorinei. Asta înseamnă a lua bani de la celelalte categorii, de la profesori bunăoară, care, la rândul lor, au primit bani de la armată, care acum va lua bani de la personalul medical.

Un adevărat cerc vicios, care nu duce la o rezolvare adevărată a cauzei. Mecanismul a fost expus de un economist priceput, să nu mă luați pe mine ca doctrinar. Dar eu sunt atent și la întrebările, neliniștile venite și din partea cetățenilor umaniști. Cum este domnul Manolescu, care combate cauza într-o revistă literară. Așa se întreabă de ce motorina este atât de scumpă într-o țară cu resurse naturale? Sau de ce importăm gaze din Ungaria, când ni se spune că noi avem? La fel contrar bunului simț economic este ca România să importe carne, legume, fructe, în timp ce fermierii români suferă. Atât de tare suferă că ies în stradă. Și nu-i prea aude nimeni. Statul nu a avut nicio idee, în afara aprozarelor lăudate de un fost ministru al agriculturii, în găsirea unui mod de a susține valorificarea pe piață a produselor fermierilor români. Și eu cumpăr din colț legume, fructe din țări străine. Despre ciudata poveste a laptelui este trist să mai vorbesc.

Că eu scriu, unii citesc, dar nimeni nu aude. Acum, vacile au devenit dușmanii naturii. Da, avem o hartă cu drumuri încurcate. Doar sufletul nostru atins de tandrețe, uneori, ne mai poate face apți să privim spre grădinile Raiului. Să deslușim drumurile cele de urmat. Da, domnule Manolescu, pesimismul este alimentat de teama că nu vom scăpa repede de defecte și amânări. Să căutăm căile curate!