PROFESORUL

Pe o bancă în parc stătea,

Un biet bătrân care citea, 

Aici poate se simțea bine

În fiecare zi pe aicea vine:

-Bună ziua domn profesor!

Cunoașteți pe elevul Bujor?

-Dar ani mulți s-au strecurat

Și crede-mă că am cam uitat. 

-Dacă doriți să vă povestesc, 

Cuvintele o să le găsesc, 

Și azi îmi este mie rușine 

Ce-am făcut nu a fost bine. 

Un băiat din clasa mea, 

Un ceas de buzunar avea

Și-n pauză când s-a dus

M-am uitat unde l-a pus

Și l-am furat din  banca lui, 

Mi așa rușine să vă spui, 

Băiatul a plâns era supărat

Vă spus că ceasul a fost furat. 

Dumneata așa ne-ați spus

,, Afară din bănci cu mâinele sus, 

Ochii să fie închiși la fiecare

Eu am să vă caut în buzunare, 

Am găsit ceasul este la mine"

Eu nu mai puteam de rușine

Niciodată nu ați  mai vorbit

Că la mine a fost găsit. 

Și atunci mi-am pus în gând

Cât voi fi pe acest pământ 

Să mă bată bunul Dumnezeu

Dacă am să fur vreodată eu. 

Și m-am pus eu pe învățat, 

Acum sunt profesor într-un  sat

Mi-ați dat o lecție de viață

Vă stimez, vă strâng în brață. 

-Ai învățat, ești un domn mare, 

Mă bucur pentru fiecare

Când aud că v-ați realizat

Cu sufletul sunt împăcat. 

                de Grigoraș Ciocan

(În curând volumul de poezii,, Călător sunt pe pământ").