sâmbătă, 17 februarie 2024

RECENZIE „PAȘII PEREGRINULUI de IOAN ASTALUȘ

Volumul „PAȘII PEREGRINULUI”  poartă semnătura lui Ioan Astalus și a apărut la Editura Cronica Mureșană din Sângiorgiu de Mureș, în anul 2022, sub atenta conducere a distinsului om de cultură Ilarie Ghe. Opriș.

  Prin dedicația acestui volum: „Dedic această carte celor ce gândesc limpede!” autorul ne duce în sfera cititorilor lipsiți de prejudecăți, a celor care au simțul umorului și a celor ce sunt preocupați de a interpreta realitatea mai „altfel”, de fapt celor care sunt, încă, preocupați de fenomenul artistic sub diverse forme de manifestare: vers, desen, caricatură, poem, „ziceri”, etc.

  Prima copertă a cărții ne sugerează, printr-o formă sculpturală pe gânditorul poet, în lumina unui adevăr nebănuit (este în fapt, statuia Sfântului Apostol Andrei, aflată la Mănăstirea Sf. Mina de la Sărmașu). Soarele interpus feței îi conduce, cu hotărâre și siguranță, prin diferite spații imaginare, întitulate sugestiv „carte de anti-verbe” ce cuprinde „ziceri” universal  valabile, trecute prin filtrul sensibilității, propriei personalități, urmate de o suită de poeme cu încifrare evidentă, la fel ca și desenele care completează, în mod elegant, paginile prezentului volum.

  De pe ultima copertă aflăm câteva detalii din biografia autorului, remarcând cât de mult ține la faptul că trebuie să se știe că s-a născut în satul Gâmbuț. Nu este nici un secret că a încercat cam toate domeniile artistice și literare, fără a se dedica unui singur segment, chiar dacă la un moment dat a excelat în miniatură și sculpturi vegetale. Așa se face că multe dintre lucrările sale se regăsesc în colecții din Țară și străinătate. Amintim de monumentalul „Ansamblu sculptural”, de pe dealul Comorii, din Sărmașu care cuprinde, momentan, 57 de busturi ale marilor personalități române și 3 sculpturi în lemn de stejar, reprezentând pe Sfântul Apostol Andrei, Sfântul Apostol Petru și un Jilț agatârș. Ansamblul cuprinde trei părți distincte: „Sanctuarul românilor”, „Arc peste timp” și „Golgota neamului românesc”, propus pentru Cartea Recordurilor, ca fiind cel mai mare spațiu sculptural (busturi) realizat de același autor.

  Lucrarea de căpătâi, în sculptură, este „Poarta celor 11.000 de Îngeri”, realizată în 2017 pentru parcul memorial de la Oarba de Mureș, ansamblu ce cuprinde 121 de lucrări, realizate în piatră de Viștea, pe parcursul a 11 ediții de tabără, la fiecare ediție participând câte 11 sculptori . Astalus Ioan închide cu lucrarea lui monumentală cercul deschis în anul 1985, de primarul de atunci al orașului Iernut, dl Vasile Cornea.  Ansamblul tematic este dedicat soldaților români căzuți eroic, în septembrie 1945, în crâncenele lupte de la Oarba.

  Alte lucrări de sculptură ce se pot pot adăuga aici sunt operele monumentale de pe malul lacului meteoritic, de la „Tăul Domnului”: „Dacul Gerula”, „Izvorul lui Zamolxis”, „Jilțul domnitorului” și „Maternitatea efemeră”.

  Pasionat de miniaturi el va scrie poemul „Luceafărul” al nepieritorului Eminescu, pe bețe de chibrituri, executând cu delicatețe și precizie, cele 1963 de cuvinte și 524 de semne de punctuație, cuprinse în cele 98 de strofe ale sale.

   Seria romanelor scrise de Ioan Astalus debutează cu „Păianjenul de aur” ca apoi să-i urmeze încă 14 volume cu abordări diverse și variate, de la beletristică, istorie romanțată, proză umoristică până la cea mai rafinată poezie.

   Volumul „Pașii peregrinului” cuprinde aforisme și cugetări, plastic numite de autor „ziceri”, în nota de meditație filozofică a țăranului hâtru, care își permite să răstălmăcească vorbe de duh ce au trecut proba timpului. Fiecare „zicere” în parte lucește ca o fărâmă de sidef printre vorbele bolovănoase ale cotidianului cenușiu. În mod sigur la a doua „răstălmăcire” se vor naște alte perle.

  Partea ultimă a cărții beneficiază de o încărcătură emoțională mai specială, de poeme atent cizelate și încifrate precum catrenele iluministe. Minunat e poemul „Blestemul oglinzii”

„Ai spart iubirea noastră

În mii de cioburi , ca pe o oglindă

Dar ai uitat că în fiecare ciob

Se oglindește chipul tău.”

...sau piedicile în dragoste:

„M-ai strivit între privirile tale

Și-n piept mi-ai pus

Declarația de libertate

Uitând că aceiași ochi

Au încuviințat

Mersul până la capăt.”

 Scriitorul și sculptorul Ioan Astalus scrutează un minuscul element natural, bobul de mac, pe care-l observă detașat: transformându-l în personaj principal:

„Minusculul ou, sămânță de mac,

Din care înflorește soarele,

Își va împrăștia sângele

În petale,

Luate de vânt.”

Libertatea deplină este tradusă cu alte cuvinte:

„M-am născut cu patima lupului

Pentru libertate

Iar când văd garduri și granițe

Iau calea codrului

Dar aproape de fiecare dată mă întorc

Întristat și dezamăgit

Că și acolo cineva

Pune porți.”

Erou singuratec, creativ și pătruns de inefabil și necunoscut recunoaște faptul că se ancorează în copilărie, care rămâne singura perioadă ce-i încântă sufletul cu o sensibilitate și un parfum aparte:

„Mereu ne întoarcem la copilărie,

Ca făptașul la locul crimei.

Numai tu, iubita mea,

Ai rămas singura nepedepsită

Din viața mea.”

 La fel cum am remarcat mai sus „zicerile” scriitorului aduc un plus de valoare, de aceea îmi iau libertatea să citez câteva:

„Piatra de pe inelul ei  valora mai mult decât creierul ei!”

„Cât de perfect poate să fie Universul dacă e mereu schimbător?”

„Îngerul și demonul din fiecare își văd de treabă doar dacă sunt lăsați să-și facă treaba.”

„Eram atât de întârziat în amintiri că mereu îmi făceam unele noi.”

„Cei care vând iluzii nu dau niciodată rest.”

„Îmi iubesc Patria dar ea încă nu a aflat.”

„Ți-am oferit și Luna de pe cer, dar tu ai plecat cu cardul meu bancar.”

„Prima zeitate e MAMA, de aceea toate rugăciunile trebuie să înceapă cu ea.”

„Bucuria dăruirii e adevărata bogăție.”

Latura imagistică, ce completează fericit spațiul generos al paginilor, este o altă modalitate a autorului de-a împleti între cuvinte fire din cărbunele creionului. Descoperim pe Iisus – omul răstignit pe retina timpului, mama și pruncul, zboruri și portrete cu tușe accentuate de înțelegeri multiple, desene „surpriză” care trebuie privite mereu din alte unghiuri,  simboluri mistice sau aparținând unor religii atemporale, lauri și flori ce nu cresc în prezența oamenilor.

   Felicităm autorul pentru efort și strădanie, pentru întreaga și laborioasa activitate artistică și literară. Ca un semn de prețuire și încuviințare, acum la cea de-a 15 carte tipărită, îi urăm succes și la dublarea numărului lor cu convingerea că va continua să ne încânte și să ne surprindă.

 

 OLIMPIA MUREȘAN, U.Z.P.R.

Ulmeni, Maramureș

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu